Soră a cumplitelor Stheno și Euryale, fiica perechii Phorkys și Keto, Medusa s-a refugiat la Islaz, într-un fel de Grădină a Hesperidelor. Cei trei monștri femeiești aveau capetele  pline de șerpi și priviri  care împietreau orice ființă, ce mai, niște arătări de groază. Gorgonele, cică,  „erau înzestrate cu brațe de bronz și  aripi de aur, gheare de aramă și colți de mistreți”[1], să te  spăimânți, nu alta !  Avertizat  de povestitorii antici, mă dau într-o parte și, folosindu-mă de aparatul de fotografiat, o imortalizez pe Medusa. Dacă aș fi fost Perseus, i-aș fi retezat capul, însă cui i-ar mai folosi o crimă în plus, de vreme ce Athena și-a pierdut  de mult scutul…

–––––––––––

[1] Victor Kernbach, Dicționar de mitologie generală  (Ed. Științifică și Enciclopedică, 1989)

DSC_0510