Soarele coboară la asfințit – lin, blând, misterios… Lacul s-a oprit din tremurul zilei și-și privește chipul neridat, ca de fecioară, în oglinda cerului…

          „Trece lebăda pe ape
            Între trestii să se culce –
            Fie-ți îngerii aproape,
            Somnul dulce !”[1]



[1] Mihai Eminescu, Somnoroase păsărele…