Soarele coboară la asfințit – lin, blând, misterios… Lacul s-a oprit din tremurul zilei și-și privește chipul neridat, ca de fecioară, în oglinda cerului…
„Trece lebăda pe ape
Între trestii să se culce –
Fie-ți îngerii aproape,
Somnul dulce !”[1]
[1] Mihai Eminescu, Somnoroase păsărele…