Îmi iau la revedere, până la anu’, de la satul copilăriei mele. Natura s-a gătit ca de primăvară, uitând că în curând ne vor îngheța nasul și picioarele, vorba poetului. Colind pe câmpul nemărginit tivit de Dunăre și mă desfăt dumicând cerul mai albastru ca niciodată… Am pus pe foc toate păcatele recente ale lumii și aștept să se purifice de pandemia neghioabă.
