Îmi iau la revedere, până la anu’, de la satul copilăriei mele. Natura s-a gătit ca de primăvară, uitând că în curând ne vor îngheța nasul și picioarele, vorba poetului. Colind pe câmpul nemărginit tivit de Dunăre  și mă desfăt dumicând cerul mai albastru  ca niciodată… Am pus pe foc toate  păcatele recente  ale lumii și aștept să se purifice  de pandemia neghioabă.