Șuieră vântul la marginea României. Turbat, tăios, neînduplecat, neostoit… DeÈ™i e soare, un soare cu dinÈ›i ! AscuÈ›iÈ›i ca niÈ™te colÈ›i de fiară sălbatică. Nisipul de pe malul apelor s-a ridicat È™i goneÈ™te ca nebunul, fără să aibă habar încotro a pornit-o È™i de ce! Doar cerul È™i-a păstrat seninătatea È™i ne-a învăluit într-o lumină duioasă È™i întremătoare. Dunărea s-a învolburat È™i se încăpățânează s-o ia îndărăt, a căpiat de-a binelea ! Parcă totu-i de-a-ndoaselea aici, la Islaz, la marginea României, la sfârÈ™it de toamnă valahă…
