S-a micșorat vara la Islaz, e pe sfârșite… Miroase a toamnă, a elegie pastorală… Unde au plecat zilele alea toride și lungi cât picioarele nesfârșite ale berzelor călătoare ? S-au uscat ierburile câmpului, cerul s-a decolorat, pământul e plin de cratere, pădurile tac vinovate de nerostite păcate… Doar copilăria mea încă se zbenguie pe lunca veștedă…