Din Baia de Aramă  se face un drum în stânga, care tot urcă și urcă. De jur-împrejur, poienițe înflorite în galben  și livezi rodnice de pomi fructiferi. Tufe de răsură întregesc peisajul nepovestibil. Ajungem pe coama dealului, deasupra satului Pistrița,  și panorama circulară îți taie  răsuflarea. Crestele munților sunt înzăpezite, iar înspre Târgu Jiu a apărut un curcubeu insolent. Norii se zbenguiesc întruna și desenează  fel de fel de imagini   pe ecranul necuprins al cerului. Vânătorii  locului ne primesc cu lăute  din Izverna și ospățul câmpenesc n-are seamăn. Căci, „sunt bărbați între bărbați,/ Vânează și sunt vânați!”… Glumim, ne desfătăm  cu licorile meleagului mehedințean și câteva ceasuri  ne simțim copiii răsfățați ai eternității. Iar celor care ne pizmuiesc, doar atât le urăm, vorba unui hâtru din zonă: „Să se-aleagă praful de ei ca de caii  albi !”….