Din Baia de Aramă se face un drum în stânga, care tot urcă și urcă. De jur-împrejur, poienițe înflorite în galben și livezi rodnice de pomi fructiferi. Tufe de răsură întregesc peisajul nepovestibil. Ajungem pe coama dealului, deasupra satului Pistrița, și panorama circulară îți taie răsuflarea. Crestele munților sunt înzăpezite, iar înspre Târgu Jiu a apărut un curcubeu insolent. Norii se zbenguiesc întruna și desenează fel de fel de imagini pe ecranul necuprins al cerului. Vânătorii locului ne primesc cu lăute din Izverna și ospățul câmpenesc n-are seamăn. Căci, „sunt bărbați între bărbați,/ Vânează și sunt vânați!”… Glumim, ne desfătăm cu licorile meleagului mehedințean și câteva ceasuri ne simțim copiii răsfățați ai eternității. Iar celor care ne pizmuiesc, doar atât le urăm, vorba unui hâtru din zonă: „Să se-aleagă praful de ei ca de caii albi !”….