Ies din Alexandria, drumul cotește la dreapta, pe lângă o baltă. În stânga, un câmp de maci, mărginit de măceși în floare. O fărâmă de paradis la îndemâna oricui…
Trec mai departe. La „Fântâna Dronii”, aproape de Turnu Măgurele, o iau spre Roșiori de Vede. Traversez Putineiu și o țin înainte, cu gând să ajung la pădurea de salcâmi de la Băduleasa. Cândva, aici fugeam de lume, să tot fie vreo 27 de ani de atunci. Alte postațe de maci, „ochiul boului” sau de albăstrele, parcă ar fi ștergarele de altădată ale țăranilor. Salcâmii sunt încă în floare, dar și-au domolit parfumul. Altă fărâmă de paradis neprivatizat deocamdată… Plec amețit de atâta frumusețe.
Drumul până la Islaz e o apăsare nostalgică, greu suportabilă. Geraiul s-a colorat în galben, macate nesfârșite pe care calc cu sfială. Cerul a înnebunit și el, cum să nu-ți pierzi mințile în paradisul ăsta neferecat ?
