A venit şi Moş Crăciun
Cu desaga lui rotată
Åži-a-ntrebat, cu glasu-i bun,
Unde-i pruncul de-altădată;
Am tăcut cu grea mirare
Şi cu gândul alb şi gol,
Prin noianul de ninsoare
Zburau stele, rotocol;
„Unde-i pruncul ? Hai, răspunde!
–  Moşul mă întreabă iar –
Prin ce cuiburi se ascunde ?
Prin ce timp ? Prin ce hotar ?”
Blând, o mână îşi iveşte
Mângâindu-mă pe frunte,
Bob de abur licăreşte
Printre genele-i cărunte;
Spre fereastra dantelată
Vag privirile-mi arunc
„Care prunc de altădată,
MoÅŸ Crăciune, care prunc?”
Zboară stelele-n ninsoare
Prin tăcerea din poveste –
Moş Crăciun e-o arătare
Åži nici pruncul nu mai este…
