Despre mine
Ce faci tu toată ziua înăuntrul corpului tău? mă întreabă cineva.
Mă joc! Ce altceva să fac? îi răspund.
Mai ies câteodată pe-afară, dar fug cât de repede pot înapoi!
După somn
Nu-ți fie frică, e doar o altfel de seară, în care mergi, ca în toate celelalte seri,
la culcare.
Numai că pe un pat de țărână, cu capul pe o pernă de țărână, învelit cu țărână.
Și că somnul acesta o să dureze
mai mult ca oricând.
Cam până la sfârșitul timpului. Dar toate trec. O să treacă și veșnicia!
Și într-o dimineață o să auzi pe cineva de alături strigându-ți:
Hai sus, în picioare! Scoală-te, putoare, că avem multă treabă de făcut!
Tu o să deschizi cu mare greutate ochi și privind mirat afară o să spui:
Abia am apucat să adorm.Cum de s-a făcut atât de repede ziuă?!
De dragoste
Iubita mea și-a pus o mască de femeie bătrână. Mă încearcă, desigur!
Dar eu știu că fruntea veștedă a femeii ce stă la masă alături de mine e a fetei pe care am dus-o într-o zi de primăvară la altar.
Așa că o întreb, glumind ca pe vremuri:
Ce zici de o plimbare cu pasul până la marginea galaxiei?
Numai să nu întârzii la doctor! zice ea cât se poate de serios.
Da de unde! În mai puțin de o sută de mii de ani lumină suntem înapoi!
Atunci merg, se ridică ea de pe scaun și, punîndu-și inelul lui Saturn
pe deget, se îndreaptă, cu spinarea ușor îndoită,
spre ușă.
Umbra mea
Sunt zile în care vine doar umbra mea acasă.
Se așază în locul meu la masă, vorbește în locul meu cu prietenii la telefon, iese în locul meu în grădina din spatele casei, care e plină cu zilele de ieri. Le udă în locul meu cu lacrimi, ca să nu se veștejească.
Umbra mea îmi scrie cărțile. Tot ea îmi cară stropul de glorie în spinare.
Nimeni nu mă cunoaște mai bine ca umbra mea. Nici măcar copiii mei nu-și dau seama că nu eu îi mângâi pe frunte seara, înainte de culcare, ci ea.
Dacă n-ar fi îngerul păzitor, umbra îngerului păzitor, mai precis, nu mi-aș da seama nici eu.
Cum eu sunt păzit tot timpul de înger, umbra mea e păzită tot timpul de umbra lui.
Uneori, umbra îngerului nu mai poate răbda și-i spune îngerului, iar îngerul îmi spune mie.
În cele din urmă capăt, curaj și-i spun umbrei mele așa:
-Să nu cumva să crezi că te voi lăsa să mori în locul meu!. Nici să nu-ți treacă prin minte! Eu o să fiu cel care moare, nu tu! Așa să știi! Măcar atât să fac și eu pentru mine!