Ori de câte ori oficialii americani țipau în gura mare că România e prea coruptă pentru ca oamenii lor de afaceri să investească aici, chiar i-am crezut. Ca și alți compatrioți de-ai mei, visam cai verzi pe pereți. De pildă, eram convins că injecțiile de capital străin sunt singura cale spre progres și emancipare. Târziu mi-am dat seama că totul n-a fost decât un pretext prin care marile corporații multinaționale forțau autoritățile de la București să le netezească accesul la profituri însemnate. Și la decizia politică a unei țări mai emasculate ca oricând. În realitate, veneticii voiau să se înstăpânească aici și să ne despoaie democratic. Ce neghiobie să-ți imaginezi că odiosul capitalism mondial ne-ar vrea binele ! Ușor, ușor, politicienii neaoși au devenit slugile ălora de-afară. Slugi cu durată de folosință determinată, cât le erau utili cotropitorilor de catifea. Cu a căror influență se făleau bizonii carpatini în scurta lor clipă de glorie pământeană. Când nu au mai prezentat vreun interes, natantolii au sfârșit care în dizgrație, care în penitenciar. Deunăzi, după ce a încasat o chelfăneală zdravănă în propriul partid, prostănacul clasei a venit la școală nu cu părinții, ci cu smardoiul cartierului. Unul pe nume Klemm, sosit de curând în colonie. Preț de câteva ceasuri, caraghiosul Valeriu Zgonea s-a fudulit prin fața camerelor de filmat cu înaltul protector. Manevra asta slinoasă l-a ajutat să reziste în fruntea Camerei Deputaților vreo două luni, iar fraierii cu drept de vot au constatat (a câta oară ?) că adevăratul conducător al României este ambasadorul SUA. Care, apoi, i-a chemat la raport pe șefii din Ministerul Public. Cică discuțiile s-au referit la „continuarea colaborării în materia combaterii infracțiunilor trasnfrontaliere și a criminalității organizate, dar și la oferirea de sprijin în perfecționarea profesională a procurorilor români”. Știam că asistența juridică internațională are o procedură clară și că se realizează prin Ministerul Justiției, nicidecum prin șefii misiunilor diplomatice… Curios, am căutat să aflu câte astfel de întâlniri au avut la Washington ambasadorii noștri din urmă cu procurorii americani. Niciuna… Și atunci ? Cum de-i permitem acestui ins arogant și plin de ifose să ne înjosească într-atât ? Dacă în locul yankeului era reprezentantul Moscovei, agențiile internaționale de știri ar fi luat foc, ambasadele occidentale ar fi reacționat dur, ce mai, toți ar fi privit cu profundă îngrijorare la amestecul grosolan în cearceafurile judiciare valahe. Dacă…
Să trăiești într-o țară pe care nu o mai ai, mi se pare o tragedie fără seamăn. Orfan de țară, astfel mă simt de la o vreme.