Ascult cel mai minunat colind de sărbători creștinești de sfârșit de an, în interpretarea corului bărbătesc al Mănăstirii Sf. Dimitrie din Sighișoara. O capodoperă a genului, cu niște versuri cu adevărat dumnezeiești, al căror autor ar trebui de grabă canonizat !
„Pe-un pătuț de fân și floare, tare greu,
S-a născut copilul Soare, tare greu,
Dar tu, în casa ta, vecine, n-ai o mână de sulfine
Să se nască și la tine Dumnezeu.
I-auzi ce vânt subțire, subțirel,
Bate rău dinspre coline, subțirel,
Iar tu, om cu minte înaltă, s-ai tu inimă de piatră ?
N-ai tu oare un colț de vatră pentru El?
Plânge pruncul și suspină, plâns nespus,
Că în iesle nimeni perna nu i-a pus,
Iar tu-,n casa ta frumoasă, te-ai culcat și nici nu-ți pasă,
Nu vrei tu să-l iei în casă pe Isus !
Sus în cer, cu dor de frate, sus în cer,
El ți-a pregătit palate, sus în cer,
Iar tu, inimă amară, cum de-l poți lăsa afară,
Ca de dor și ger să moară, pui stingher?
Peste valea cea de plângeri, auzi tu,
Auzi corul cel de îngeri, auzi tu,
Omule cu ușa strâmtă, oare nu te înspăimântă,
Că tot cerul stă și cântă și tu nu?
Iată, vin păstori în grabă, vin cântând
Și pe toți de prunc întreabă, rând pe rând,
Hai vecine la ferestre, haide să le dăm de veste
Că aici, la tine în iesle, pruncul sfânt,
În ale sale ieslișoare, ale sale mâinișoare
Le întinde către noi.
Busuioc crescut pe masă,
Rămâi gazdă sănătoasă,
Să primești colinda noastră
Busuioc crescut în geam,
La anul și la mulți ani !”
Chiar așa, la mulți ani, omule cu „ușa strâmtă” !
