Văzduh cât cuprinde !… sunet de coasă
şi-un soare strălucind orbitor
prin iarba cu zvon de mătasă
arome se coc, în Cuptor
Se-opreşte iar tata, îşi scuipă în palme
otava măsoarã-n priviri
şi-aruncă mângâietoare sudalme
armatei de seve subţiri
Cântă viroaga în lungi menuete
sitevele trestii lent joacă
sălcii îşi clatină-n platină, bete
cracă de cracă
Pe maldărul reavăn, în boare mă zvânt
uimirea limanuri nu are ! …
sug lapte celest de pe vânt
gângăvind cu-ncântare
Verdețul se strânge pe laturi, poloage
– cămaşă strivită, de flori –
lunca,-n genunchi, a prins să se roage
de şişul cu dinţi foşnitori
Dar tata huieşte călăul de-argint
trăgându-l pe iutele cant
lărgind … şi lărgind … şi lărgind
măcelul până-n neant ! …