A venit şi Moş Crăciun
Cu desaga lui rotată
Şi-a-ntrebat, cu glasu-i bun,
Unde-i pruncul de-altădată;

Am tăcut cu grea mirare
Şi cu gândul alb şi gol,
Prin noianul de ninsoare
Zburau stele, rotocol;

„Unde-i pruncul ? Hai, răspunde!
–  Moşul mă întreabă iar –
Prin ce cuiburi se ascunde ?
Prin ce timp ? Prin ce hotar ?”

Blând, o mână îşi iveşte
Mângâindu-mă pe frunte,
Bob de abur licăreşte
Printre genele-i cărunte;

Spre fereastra dantelată
Vag privirile-mi arunc
„Care prunc de altădată,
Moş Crăciune, care prunc?”

Zboară stelele-n ninsoare
Prin tăcerea din poveste –
Moş Crăciun e-o arătare
Şi nici pruncul nu mai este…