Gura asta de rai sărută domol o spinare golașă din Munții Poiana Ruscă, la câțiva pași de Ghelari. Priveliștea panoramică este fără seamăn și, adesea, te freci la ochi ca să te convingi că nu-i doar un vis. Dar fără un om care să sfințească locul acesta aproape ireal, pensiunea n-ar fi existat. Omul se numește Sergiu Tenț și patosul cu care vorbește despre baștina sa și despre strămoșii lui m-a făcut să cred, pentru o clipă, că România noastră mai are niscaiva șanse să nu piară.
Dumnezeu să te ție român mintos și frumos câte zile oi avea, Sergiu !
