Părinți, iubiți-vă copiii,
Voi sunteți pentru ei ca sfinții !
Tot ce-i mai scump pe lume vă sunt fiii,
Copii, iertați-vă părinții !

Ne hărăzește bunul Dumnezeu
Să ne aducem pe pământ urmașii,
Să-i plămădim iubind și tu și eu,
Și-apoi să-i binecuvinteze nașii.

Ne naștem cu gândul de-a iubi,
Avem în noi doar dragoste divină,
Insă numai cînd începem a albi,
Viața-și arată partea de lumină,

Creștem cu ce-am văzut acasă,
Ne alintăm cu ce părinții dau,
Din grija lor o clipă nu ne lasă
Și-n stare sunt să ne dea tot ce au.

Ei ne-au făcut din bucurie pură,
Dându-ne nouă viață din a lor,
Ne-au arătat că viața nu se fură
Și că-i normal părinții când le mor.

Trăim o veșnicie împreună,
Cu doi părinți având același sânge,
Și nimeni n-ar putea nicicând să spună
Că e de-ajuns, să ne oprim, ajunge.

Părinți, iertați-vă copiii,
Acoperindu-i cu puterea minții,
Pe lume unici vă sunt fiii,
Copii, iubiți-vă părinții !