Picu Păun este notar la Turnu Măgurele. Când nu-și pune apostila pe acte notariale, scrie versuri. De dragoste, de dor, de obidă, de revoltă… Versurile sale sunt adânci, răscolesc inimi și minți, asemenea vânturilor nebune din Lunca Teleormanulul. În lirica poetului turnean mă simt acasă la mine și nicăieri nu-i mai bine ca acolo…

De ce mă bate Dumnezeu !

De ce mă bate Dumnezeu ?
Pentru că l-am bătut și eu
Pe vremea când eram flăcău.
Și când l-am prins la sânul tău

L-am înjurat și l-am scuipat
Și I-am lovit cu palma grea
Iar când să plec I-am întrebat
Ce cauți, mă, la mândra mea ?

Nepăsător eu nu pot sta
Când văd că altul se dă crai
Să-mi faci tu, Doamne, așa ceva ?
N-aveai destule acolo-n rai ?

Tu, fă, să spui pe cine-alegi
Și scoate-mi sufletul din laț;
Mă mai iubești ? – te rog să negi !
Dar ai plecat cu el de braț;

Când ies din cârciumi și din danț
Ca cel mai jalnic derbedeu
Mă clatin și adorm în șanț;
Că prea mă bate Dumnezeu.

În rai veni-voi plin de ură
Spre judecata de apoi.
N-o să mai pun alcool în gură
Și-o să vă zvânt pe amândoi.

Pe tine te-oi târî de moațe
Cu el la pace n-o să cad
Și o să i te smulg din brațe
Chiar dacă m-o trimite-n iad.

 

Dacă Isus

Nu cu aghiazmă ne sfințeai părinte
cu altceva, cu zaibăr și cu praz
dacă lsus s-ar fi născut în iesle
pe Iuncă între Gârcov și lslaz

Dacă Isus s-ar fi născut în codru
la Teleorman în cântecul de cuc
ai zice, popo, slujba de-nviere
c-o doină sau un chiot de haiduc

De se năștea la stână lângă schit
în munții Vrancei la apus de soare
n-ar mai fi fost pe cruce răstignit
îl omorau doi frați pentru mioare

Și cum am devenit atât de mici
și răi și proști și învechiți în rele
mai bine dar că nu-i născut aici
că îi făceau dosar cu toate cele

Mai aspre bazaconii ce se spun
ba c-a turnat, ba c-a jucat la zaruri
c-a fost curvar, rapace și nebun
sau stâlp de cafenele și de baruri

Că I-ar fi năucit pe bietul sfânt
niște-nțelepți cu minte de zevzeci
ar fi urcat la cer de pe pământ
și n-ar mai fi-nviat în veci de veci.

 

M-au căutat prietenii

m-au căutat prietenii prin sate –
cei puțini ce n-au plecat în stele –
și m-au găsit cu crengile uscate
într-un bar din Turnu Măgurele

mai pierdusem la un loz în plic
niște existențe despre acasă
moțăiam pe marele nimic
în pahar cu-o țuică puturoasă

îmi pierdusem văzul și auzul
în mici lupte fără de folos
unde a-nțărcat autobuzul
rute lungi spre țările de jos

mă mai așteptau la cotituri
pomi ciudați cu fructele în pârg
ultima pereche de conduri
o amanetasem într-un târg

pietrele-mi zdreliseră călcâiul,
viața toată-mi încăpea-ntr-un sac
și din Picu cel Păun întâiul
au găsit doar umbra de copac
i-am rugat s-o taie ca Ia coasă
să o-ncarce-n carul alor mei
ram cu ram să mă fi dus acasă
dar n-au avut drujbele cu ei.

 

Pe telefonul fix mă sună mama

Pe telefonul fix mă sună mama
cu timbrul vocii blând și cunoscut
băiatul meu, te așteptăm acasă,
să vii să vezi ce boltă ne-am făcut !
Acum sunt împlinită și-mpăcată
iar tatăl tău e bucuros și el
și-a zis: de ce să cheltuie copiii ?
că nu știe cum și în ce fel.
Poate este noroi sau poate ninge
poate e frig si vremea e câinoasă
așa că e mai bine, ca și cum
ne-ați duce dintr-o casă-n altă casă
În jurul nostru e puhoi de neamuri
părinți și frați, prieteni și vecini
că ai văzut ce rău e-n altă parte
și-i greu o veșnicie-între străini
Să știi că avem un loc și pentru tine
a vrut să-l ia țârcomnicu, un bou
am stabilit azi noapte, ca din pensii
să strângem bani să-ți facem un cavou
Nu strică să te-aducem lângă noi
pe locul moștenit de la polcovnic
bâtu lui bâtu, mamă, și-i păcat
ca să ni-l ia bețivul de țârcomnic
Gropile noastre-s largi și spațioase
nu cresc pe ele mărăcini sau pir
popa Iulică zice că avem
cel mai frumos mormânt din cimitir
Promiți că vii duminică acasă ?
să nu mă minți că nu e prima oară !
și să te duci la prostul de țârcomnic
să-i zici vreo două vorbe de ocară.

 

Reciprocă

nu știu dacă durerea îmi va fi,
la moartea mamei mele, mai mare
sau cel puțin egală
cu durerea ei la facerea mea

nu știu dacă bucuria revederii mele
cu tatăl meu, dincolo
va fi mai mare sau cel puțin egală
cu bucuria lui la facerea mea.

 

Adesea

vă transmit un fost trandafir
din gloria căruia au rămas numai
ghimpii
având speranța că vă va fi de folos
la reconstituirea parfumurilor de
altădată.