Ne cunoaștem de un sfert de secol. O vreme am fost colegi în procuratură, iar, mai apoi, în barou. Știam că scrie, dar nu-l citisem. Zilele trecute, Eugen Vasiliu mi-a lăsat pe birou o cărticică. Am deschis-o imediat, sedus de titlu – Cum scăpăm de DNA -, dar am avut grijă să nu mă vadă nimeni, de teamă să nu… Ce copilărie, păi pereții, lustrele, tablourile au ochi și urechi, e cu neputință să te ascunzi !
Cu fiecare pagină, un râs amar mă cuprindea, suntem pe veci în țara lui Caragiale. O fi humorul răspunsul la întrebarea – Cum scăpăm de DNA ?- din caricatura de pe prima copertă ? Mă sperie perspectiva, bășcălia ne-a dus în fundătura asta, nu altceva. De fapt, și bășcălia ! Sau ne-a salvat ? Sau ne-a salvat ?
Dar Mihai Dinu, căci el este autorul pamfletelor de-un haz nebun, are talent cu caru´ și mă vindecă pe moment de mohoreală. La finalul lecturii, m-a luat cu frisoane: dacă procurorii n-au simțul humorului ? Așa că mi-am zis, asemenea ilegaliștilor comuniști, „Citește-o și dă-o mai departe!” Însă cu fereală, s-ar putea ca ăla căruia i-o transmiți să fie un… investigator sub acoperire ! Ori delator !
De aceea mă autodenunț, plagiindu-l pe colegul meu de bară, cândva șeful Parchetului de pe lângă Tribunalul București, complice îmi va fi blogul.
MĂ PROGRAMEZ
Las totul baltă și săptămâna viitoare mă duc la psihiatru.
Or’ sunt nebun, or’ este adevărat ce se întâmplă cu mine.
Îi spun întâi despre telefon. E clar că sunt ascultat. Se aude uneori ceva în el, ca un pâcâit…apoi, perioade bune de timp, se aude un fel de ecou prelungit, un fel de hău….
Apar, apoi, mașini parcate zile în șir lângă blocul meu.
Unde mă duc să beau o cafea, la restaurant, la un bar, într-un mall sau oriunde, întotdeauna se ivește un tip ciudat, la câteva mese depărtare, care singur….stă. Bag mâna în foc că mă supraveghează.
Dar ce mă înspăimântă, de-adevăratelea, sunt denunțurile.Ori de câte ori este arestat cineva, o persoană sau un lot de persoane, peste tot se difuzează că aceștia, deja scriu denunțuri. Temerea mea este că mă vor denunța și pe mine.
Mă hotărâsem să o iau eu înainte și să mă autodenunț sau să denunț pe cineva. Am trecut așa, din întâmplare, într-o zi pe la DNA, dar n-am văzut niciun ghișeu pentru denunțuri, era doar mulțimea de ziariști, politicieni, vedete, m-a împiedicat să insist și aș fi dat de bănuit.
Dacă trimit autodenunțul prin poștă, trebuie să scriu ceva care să atragă competența DNA sau DIICOT- structura centrală.
Faptul că, mai demult, ce-i drept, am dat ceva la portari, ca să intru la soacra mea, la spital sau când, tot pe atunci, un adevărat ghinion, socrul meu și-a rupt piciorul, i-am dat ăluia cu căruciorul 3 lei, faptele astea de competența căror organe judiciare sunt ?
Bine ! Atunci încep să scriu un denunț, mă gândesc eu pe cine să torn. Am auzit că-mi reduce pedeapsa la jumătate.
Un moment ! Mă duc la psihiatru, dar dacă ăsta este investigator sub acoperire ?
ANUNȚ DNA
Din cauza numărului mare de invitați, programul se modifică după cum urmează:
REȚINERILE – indiferent de sumă, se fac începând cu ora 6.
PROPUNERILE DE ARESTARE PREVENTIVĂ – până la limita sumei de 75 milioane euro, se fac de la ora 12.
PROPUNERILE DE ARESTARE PREVENTIVĂ – mai mari de 75 milioane lei, se fac permanent.
VALIZA SUSPECȚILOR – va avea următoarele dimensiuni: 90-87-40.
VALIZA INCULPAȚILOR – va avea următoarele dimensiuni: 1,90-93-90.
Pentru fluidizarea circulației invitaților DNA, spre centrele de interes juridic, începând cu data de marți 13 martie anul curent, traseele rutiere spre Înalta Curte de Casație și Justiție, Arestul Central cu ramificațiile Jilava și Rahova vor fi cu sens unic.
CUM POȚI FI COMPROMIS PENTRU TOTDEAUNA
Până nu demult, dacă cineva săvârșea o fapta de natură penală, sau de orice alta natură, putea fi reabilitat, iertat, ignorat, sau pur și simplu, uitat.
Asta până la apariția unei entităti juridice cu doua etaje si intrare directă din Str. Știrbei Vodă, nr.79-81, Sector 1, Bucuresti, telefon (021), fax 3158497, unde zeci de ziariști de la Antena 1 la Antena 14, de la Pro TV la Pro Cinema, de la National Geografic la Discovery Channel, cățărați pe stâlp, întinși pe trotuar sau grupați strategic după colț, transmit non-stop despre persoane care intră și ies imediat (mai rar), despre persoanele care intră și ies după câteva ore, sau despre cei care intră și nu mai ies. Acesta este DNA-ul, sau în traducere liberă Direcția Națională Anticorupție.
O ciudățenie este că, în jurul clădirii, nu găsești niciodată locuri de parcare. Dacă cineva parchează, să zicem, la ora 10°° își va lua mașina de acolo, dupa 7-8 ani, fix la 10°°.
Dar nu despre locurile de parcare din jurul DNA- ului este vorba. Un lucru este cert: Nicio altă structură socială, înființata de om, de la apariția societății omenești (mai precis de la coborârea oamenilor din copaci, împreună cu Darwin), nu a produs atâtea consecințe, ca instituția noastră dragă, DNA-ul. Și să luăm un mic exemplu, juridic evident: dacă cineva, o persoană oarecare, vrea să obțină o hârtie de la Arhivele Statului, să zicem din care să rezulte că bunicul său deținea terenuri pe care se află astăzi cartierele Drumul Taberei, Militari, Drumul Sării și o parte din cartierul Cotroceni (pentru a-i fi necesară la acțiunea de revendicare a acestor terenuri) și apelează la un funcționar de la Arhive, care la rândul lui intervine la arhivarul cu pricina, dându-i acestuia 5 pungi cu ciocănele de pui, 4 pungi cu ficăței, tot de pui, și 5000 euro, DNA-ul, normal, face cercetări.
Hei și acum ne apropiem de problema care ne interesează.
Cum va proceda DNA-ul?
Într-un comunicat de presă sau într-un înscris standard, denumit referat cu propunere de arestare preventivă, alături de persoanele implicate pot să apară, așa, în treacăt, și numele altor colegi de la arhivă, pomeniți întâmplător în convorbirile telefonice sau interceptările ambientale. Ce se va întâmpla cu aceștia ?
Bunăoară, Popescu lonel de la legătorie, de jos, de Ia subsol, văzându-și numele la televizor în referatul DNA-ului și apoi în schema rețelei de corupți de la Arhivă (schemă dedusă de reporterii de investigație de la TV) este un om distrus. Nu se mai duce la serviciu, fumează de la trei pachete în sus, pe zi, butonează înspăimântat telecomanda, se află în pragul unui atac de cord sau cerebral, tensiunea se apropie de 22 cu 10, glicemia bate spre 450-480, apar primele celule maligne în organism, nu mai mănâncă demult.
Se gândește că va fi chemat la DNA, zecile de ziariști îl vor fugări până la intrare și, gâtuit de microfoane, va fi întrebat: Pledați vinovat ? Este adevărat că faceți parte din rețea ? S-a început urmărirea penală împotriva dvs.?
Popescu lonel, la care nimeni nu a venit să-i ceară ceva, să-i propună ceva, să-i ofere ceva, este un om terminat, distrus, dar, în prealabil, compromis. Chiar dacă nu va fi chemat la DNA, este compromis definitiv.
Multă vreme, oamenii vor spune despre el: Ăsta-i Popescu ! I-a apărut numele într-un dosar al DNA. A, da, mi-aduc aminte, în dosarul arhivelor. Ei, ceva, ceva a fost și cu Popescu ăsta.
– va urma –