Mi-aduc aminte că eram săraci,
Arar primeam în dar vreo jucărie
Dar ne rugam, de sărbători, să fie
Măcar miros de brad și cozonaci.
Mi-o amintesc pe mama, fericită,
Cum frământa făina în covată
Și noi stăteam în jurul sobei, roată
Și aluatul întindeam pe plită.
Era în jurul mamei o lumină
Ce se-aprindea în zi de sărbătoare
Și-acum, când mi-amintesc de ea, îmi pare
Că însuși Dumnezeu era făină.
Mai simt miros de roșcovă uscată
Și iarna mi-o mai amintesc, frumoasă,
Cât de frumos era Crăciunu-acasă
Și viața noastră, cât de luminată.
Aveam în noi atâta bogăție
Și nu știam ce-nseamnă-a fi sărac,
Mi-e dor de-al mamei mele cozonac
Mi-e dor de ea și de copilărie!