Vasăzică, „în cazul în care actul de sesizare se întemeiază pe probe ce constituie informații clasificate,judecătorul de cameră preliminară solicită autorității competente, de urgență, declasificarea sau trecerea acestora la un nivel inferior de clasificare și, după caz, acordă apărătorilor părților și ai persoanei vătămate accesul la informațiile clasificate, condiționat de deținerea  autorizației de acces prevăzute de lege. Dacă aceștia nu dețin autorizația de acces prevăzută de lege, iar părțile sau, după caz, persoana vătămată nu-și desemnează un alt apărător care deține autorizația prevăzută de lege, judecătorul de cameră preliminară ia măsuri pentru desemnarea unor avocați din oficiu care dețin această autorizație (subl. mea).” Astfel sună  textele care modifică art.345 și 374 din Codul de procedură penală, inițiativă intrată pe agenda guvernului între Crăciun   și Anul Nou, deh,  de sărbători, ca hoții ! Proiectul  poartă semnătura  legislativului și a trecut neobservat, opinia publică fiind preocupată de scandalurile  dintre Ana Maria Prodan și „Reghe”, de pildă, ori de picanteriile din viața nu știu cărei starlete cu creierul siliconat. Și când manelele erau în toi, iar mesele ticsite cu caltaboși,  piftii și sarmale, hop și dezbaterea din cazarma premierului  Ciucă. Unde-i ordin,  cu plăcere, nu ? Căci a comandă pute  întreaga  tevatură cu introducerea pe ușa din față a brigăzii speciale a avocaților deținători de autorizație ORNISS în procesele penale. N-ai paraclet  cu acces legal la butoiul cu informații clasificate? Nicio problemă, rezolvă onor judecătorul, prin detașamentul  abilitat de alde Predoiu, multilateralul  și multdesemnatul nostru ministru al Justiției (ori Injustiției, după ultimul  pocinog?). Dreptul fiecărei persoane de a-și alege liber și neîngrădit  un apărător în pricinile penale  a fost abolit pe nebăgare de seamă, la ceasul colindelor, de un guvern plecat cu sorcova. Nostalgia „câmpului tactic” a învins statul de drept pe care ni-l propovăduiesc  propagandiștii strâns uniți în jurul „groparului” de la Cotroceni. În sinergia decerebrată  a întâmplărilor,  barourile  ar trebui  să se scindeze  în două secții –  una  a avocaților  fără ORNISS și alta a celor cu ORNISS (ultima,  un fel de prelungire a serviciilor de informații). Oho, ce avalanșă de cereri va potopi ghișeele SRI,  ce mai larmă, ce  mai zgomot… Iar  părțile își vor desemna alt apărător, cu balama ascunsă în tivul robei,  că n-or risca să-și compromită șansele în bătălia  cu Frankensteinul ăsta judiciar, doar nu și-au pierdut  mințile !

Și uite-așa, de la statutul de ciocli ai propriilor clienți (statut primit neoficial în dârdora măreței lupte împotriva corupției), avocații s-au trezit hodoronc-tronc  transformați și în anexe ale „băieților cu ochi albaștri”… Chiar că reforma  justiției nu-i  vorbă de șagă ! În plină pandemie de prostie, mutilarea profesiei de avocat era tot ce-i lipsea  chelului valah, cocoșat sub cobilița dreptății…