Eternitate…

Prune negre, prune galbene
satul odihneşte sub Dumnezeu,
oare cine a ştiut eternitatea
aşa cum am ştiut-o eu?

 

Salcâmii şi nucii şi merii
şi dudele risipite pe drum…
dar nimeni nu mai ştie eternitatea
şi nici eu, acesta de-acum;

 

Satul pierdut e sub ramuri prelungi
Dumnezeu, oriîncotro, e absent
eternitatea Lui are găuri în cer
eternitatea mea e un gând indecent;

 

Prune galbene, prune negre
casele sunt tăcute şi triste
dar unde sunt copiii, copiii acei
de ce-au încetat să existe ?