Bizare stări

Bizare stări, bizare fapte…
Te-aştept în patul meu flămând
În care te-ai ascuns azi-noapte
Când mi te-am răstignit în gând;

Sub norii încărcaţi de ploaie,
Ca două mici, conjuncte grafuri,
Ne desfăcusem dintre straie
Şi ne-ascundeam printre cearceafuri;

Erai ca un şrapnel de vată –
Un şarpe şuierând sub piele,
Şi-ncolăcindu-te deodată,
Te-ai dedulcit la fapte rele;

Şi ploaia tot zvonea pe-afară,
De parcă sta să ne inunde,
Iar torsul tău de mică fiară
Torcea din ţâţele rotunde;

Şi m-am trezit din vis alene,
Sub şopotul fluid, patetic,
Şi încă îmi scurmai prin vene
Ca un burghiu cu vârf eretic;

Bizare stări, bizare fapte…
În visul meu cu ploi caline,
Dar poate c-ai să vii la noapte
De data asta, tu… cu tine!