Pripește soarele peste Balcania noastră cea prăfoasă și îndărătnică… Bulgaria se întinde lenevoasă în arșița dimineții, apoi se strânge între munții risipiți în pâcla verii. Un peisaj anost, ici-colo cu câte o tresăsire estetică. Sate părăginite și părăsite, un decor cenușiu, de-o tristețe apăsătoare. Orașe fără noimă, croite proletar în anii comunismului și răscroite acum în grabă corporatistă, după toanele împrumutate de aiurea. Drumul continuă la fel de arid în Grecia, nici urmă de poezie, de răscolire a simțurilor. Ținuturi aproape selenare, scăldate de lumina orbitoare a amiezii. Trecem de Salonic și parcă aud foșnetul languros al mării, ca o chemare ademenitoare. Sau or fi sirenele homerice?
