  PripeÈ™te soarele peste Balcania noastră cea prăfoasă È™i îndărătnică… Bulgaria se întinde lenevoasă în arÈ™iÈ›a dimineÈ›ii, apoi se strânge între munÈ›ii risipiÈ›i în pâcla verii. Un peisaj anost, ici-colo cu câte o tresăsire estetică. Sate părăginite È™i părăsite, un decor cenuÈ™iu, de-o tristeÈ›e apăsătoare. OraÈ™e fără noimă, croite proletar în anii comunismului È™i răscroite acum în grabă corporatistă, după toanele împrumutate de aiurea. Drumul continuă la fel de arid în Grecia, nici urmă de poezie, de răscolire a simÈ›urilor. Èšinuturi aproape selenare, scăldate de lumina orbitoare a amiezii. Trecem de Salonic È™i parcă aud foÈ™netul languros al mării, ca o chemare ademenitoare. Sau or fi sirenele homerice?
