Coborâm dealul ce desparte sătucul Rătez de Glogova. Pădurea e deasă și înghesuită pe hududoaie abrupte. Gigantici și umbroși cireși sălbatici încărcați de rod, fagi și ulmi semeți, plute mătăhăloase, salcâmi cu flori veștejite se opintesc să atingă cerul. Rătăcim cărarea și luăm pieptiș povârnișurile luminate cu zgârcenie de un soare firav. Un cuc ne cântă întruna, un fel de busolă sonoră, neputincioasă și inutilă. În cele din urmă, izbutim să ajungem la coama pe care, demult, mergeau carele cu boi ale localnicilor. În depărtare zărim cula, conacul boierilor Glogoveanu, construit prin anii 1700. Clădirea, până deunăzi casă de oaspeți pentru ștabii minerilor din zonă, așteaptă o mână de gospodar. Se pare că a și găsit-o, primarul comunei fiind omul potrivit la locul potrivit. Mai e nevoie de niscaiva parale și istoria va fi reabilitată și aici.
