• avocat
  • scriitor
  • publicist

La Rătez, pe prispă

      E cinci dimineața aici, la Rătez. Plouă mărunt și molcom, o stropeală binecuvântată peste „ținutul acesta imposibil de frumos.”[1] Stau pe prispă și tăifăsuiesc cu o tufă înflorită de „Mâna Maicii Domnului”. Cuvintele ei sunt parfumate și plutesc în aerul înmiresmat ca niște aripi de fluturi invizibili. Mi se plânge că oamenii s-au rărit și că-i lipsește  mângâierea lor tandră. O ascult în vacarmul serafic al păsăretului trezit de cu zori. Mierlele, pițigoii, privighetorile și cucii s-au pornit să aprindă dimineața cu triluri  melodioase care mai de care. Nu-i  nicio revelație, „cântatul în cor creează un sentiment puternic de solidaritate”[2]…. Dar de unde  or fi aflat un asemenea secret fundamental  bietele făpturi ale Sfântului Francisc din Assisi? De ce oare nu l-om învăța și noi,  că doar ni s-a vârât în cap că suntem ființe superioare? În loc să trăim laolaltă, am ales să ne izolăm și să ne distanțăm. Social, cică ! Să te crucești,  nu alta și să arunci cu pietre în văzduhul populat de zei cinici. Stropii apoși s-au oprit dintr-odată și cerul s-a limpezit, desfăcut înspre munții neguroși în fășii violacee și roșietice. Fuioare subțiri  de abur se ridică din iarba tocmai plânsă, ca la ceasul „Facerii lumii”. Timpul parcă a încremenit. O amintire  proaspătă nu-mi dă pace deloc, mi-a alungat somnul, tihna. Ieri,  hălăduiam  pe Cheile Sohodolului și, la  un moment dat,  m-am oprit să mă dumic în peisajul de-o sălbatică splendoare. Am săltat ochii către versantul abrupt  și am zărit o grotă săpată în stânca cenușie. La intrare străjuia o cruce mare de lemn, pe care scria „Nimic fără Dumnezeu”. Lângă  cele două stinghii sfințite,  o icoană uriașă, așa că am urcat pe scara săpată în  piatră. M-a întâmpinat  Nectarie, vindecătorul de cancer, adus în defileul gorjean de un credincios. I-am aprins  lumânări  și l-am implorat  în  gând să-i lecuiască  pe toți pământenii mușcați de crunta boală. Destinul m-a împins  la făcătorul de minuni retras în defileu, nu altcineva, n-a fost o întâmplare! „Mâna Maicii Domnului” mă aprobă,  înclinându-și rămurelele încărcate de flori. Păsările și-au întețit  concertul, iar ziua a început să crească vârtos, ca și ieri, ca și alaltăieri, ca-ntotdeauna. Îmi strâng  bluza în jurul umerilor, „soarele strălucește pe un cer fără pată, însă aerul se simte rece pe obraz.”[3] N-am plecat încă de pe prispa  din Rătez, unde mă rog la cucernicul Nectarie să-și pogoare puterea și asupra prietenului meu, Dumnezeu să ne ajute pe toți !

––––––––––––-

[1] Aldous Huxley, Călătoria unui sceptic în jurul lumii

[2] Ibidem

[3] Ibidem

 

Va puteți abona la articole prin e-mail:

Citeste si...

23 septembrie, 2023

E cinci dimineața aici, la Rătez. Plouă mărunt și molcom, o stropeală binecuvântată peste „ținutul a

18 septembrie, 2023

E cinci dimineața aici, la Rătez. Plouă mărunt și molcom, o stropeală binecuvântată peste „ținutul a

7 septembrie, 2023

E cinci dimineața aici, la Rătez. Plouă mărunt și molcom, o stropeală binecuvântată peste „ținutul a

Articole similare

Soarele, la răsărit...
VIZUALIZARI
Ștefan Mitroi și veșnicia satului teleormănean
VIZUALIZARI
Vacanță în Halkidiki
VIZUALIZARI
Fântâna din răscruce...
VIZUALIZARI
Omul cu ușile închise
VIZUALIZARI
Pe mare...
VIZUALIZARI
La meci, dar nu prea
VIZUALIZARI
Vacanța la mare...
VIZUALIZARI
Departe de oraș...
VIZUALIZARI
Vremea macilor...
VIZUALIZARI