Geraiul miroase a nămol reavăn și a salcie crudă. Dunărea și-a luat înapoi apele și s-a întors spășită în albia ei străjuită de plopi nevricoși. Raiul păsăretului este chiar sub ochii mei – berze, lebede, stârci, cormorani, lișițe, rațe și gâște sălbatice, prigorii, grive, rândunici, vrăbii, sticleți, pupeze, coțofene, cuci, mierle, privighetori… În bălțile și pârâiașele umflate de primăvara asta sturlubatică mișună bancuri zvăpăiate de pitroci, iar broaștele au înnebunit de-a binelea și orăcăie pe toate tonalitățile. N-aș mai pleca nicicând de aici și chiar așa am să fac în ziua aceea definitivă !
