Soarele strălucește ca-n zilele de vară pe cerul azuriu și translucid. E o liniște de început de lume la Trei Ape, îmi aud până și bătăile inimii. Sunt fericit ca un copil aici, înconjurat de prieteni și de codrii înveștmântați în straiele toamnei zvăpăiate. De unde atâta imaginație pentru Marele Pictor? mă întreb uluit în timp ce barca lunecă pe lac. Splendoarea nu poate fi descrisă în cuvinte, ea trebuie văzută și trăită aievea, nu ucisă în fraze! José Saramago are dreptate, „inefabilul este tocmai ceea ce rămâne dincolo de orice posibilitate de exprimare.”[1] Cine e în stare cu adevărat să povestească paradisul la întoarcerea în cotidian? Mă tem că nimeni și de aceea omul a inventat aparatul de fotografiat… Și un gând tainic – natura ne-a oferit nouă, românilor, mai mult decât meritam. Mult mai mult…
––––––––––––
[1] Cain
