În prima vară Ia Cernavodă, am ieșit desculț prin oraș. Îmi lăsasem postalii acasă, ce să mai fac cu ei, doar se încălzise pământul ? Ce, Ia Islaz nu umblam fără încălțări din primăvară și până în toamnă, la căderea brumei ? Așa am ajuns Ia mama, Ia birou, cu tălpile goale. Când m-a văzut, Dumnezeu s-o odihnească !, s-a rușinat de excentricitatea mea, o împungeau colegele ei cu privirea. Străinele acelea mă cercetau ca pe o dihanie nedomesticită pe de-a-ntregul, deși nu aveam nimic de sălbăticiune în mine… Mint, ceva aveam, totuși – obiceiurile cărate din satul bunicilor…