E încă soare la Pontul Euxin, unde marea tălăzuiește melancolic… Briza nu s-a zbârlit înspre noi, puținii rătăciți pe fâșia de nisip abandonată…. Pescărușii plutesc molcom prin aerul sărat și ne cheamă să-i urmăm în zbor… Niciun pământean nu se încumetă să le răspundă în amurgul blajin de noiembrie…
„De ce să pleci? Numai de-aici
S-aude a limpede cântare,
Ajunge ochii să ridici,
Și-un plai de aburi curge-n zare.”[1]
[1] Vasile Voiculescu, Se roagă iubita
