Sunt la Somovit, pe malul drept al Dunării, chiar vizavi de Islaz. De când mă știu visez să ajung aici și să mă uit în vale, înspre satul bunicilor mei materni. Visul acesta m-a tulburat nopți de-a rândul. Ce-o fi acolo, cum or fi oamenii aceia cu vorbă străină, cum mi s-or arăta dinspre bulgari ulițele pe care mă zbengui neatins de timp ? Și la câte nu m-am gândit… Iată-mă, acum, pe colnicul de calcar, privind în jos, dincolo de fluviul călător prin atâtea țări. Insula dintre ape – Calnovăț – e mai întinsă decât îmi imaginam, și verde, și tainică, și deasă, și neliniștitoare… Zăresc și plopul singuratic de la Cocoru´, rămas să-și aștepte amintirile de demult… Uite și Oltul, șerpuind cu sticliri argintii printre câmpurile pârjolite de soare… Deslușesc și biserica din spatele primăriei, cu turla domoală… Islazul îmi pare un zăvoi întins până la orizont, împestrițat de acoperișurile colorate ale caselor țuguiate. Simt cum îmi cresc aripi și încep să plutesc lin într-acolo. Mă opresc din loc în loc și cercetez atent fiecare postață de pământ, o adulmec și mă îmbăt cu miresmele florilor coapte… îmi deslușesc chipul în bălțile rămase de cu primăvară… cutreier în zbor liniile ce taie șoseaua mare, Doamne, mă avânt în văzduh și chiui de răsună zarea ! Îmi strig în gura mare fericirea de-o clipă. Un localnic mă aude și mă iscodește cu privirea. Îl întreb ceva în limba mea, îl încerc, știu că samovitenii vorbesc limba de dincolo de Dunăre. Bărbatul, trecut de 60 de ani, se numește Chiceo și îmi răspunde în graiul valah: „Devreme mult, coboram la voi și jucam fotbal, apoi urcau ei la noi, ce frumos era ! Consătenii mei știau cam toți românește. Devreme mult, bulgarii îl aveau pe Todor Jivkov, iar românii pe Nicolae Ceaușescu, tare bine trăiam ! Astăzi, satul e părăsit, au rămas numai babele și moșii, vai de viața noastră… și ăștia tineri nu vor să mai învețe românește.” Sexagenarul din fața mea mă roagă să-l salut pe un prieten de-al său din Islaz cu care bătea mingea devreme mult…
Devreme mult visam să traversez Dunărea la Somovit și să mă uit de acolo, de sus, la satul basmului dintâi… Gata, s-a mai isprăvit un vis !
