Gărâna (Wolfsberg), Brebu Nou (Weidenthal), Văliug (Franzdorf)… Aici, până prin 1994, au trăit pemii, un termen derivând din „boemi” sau „boemieni”. Cu origini germanice și provenind din Boemia de Sud, ei s-au mutat în Banat în trei etape succesive, în 1823, 1827 și 1862, aduși de un negustor de lemne din Oravice, dar sfârșind ca grăniceri ai Imperiului Austro-Ungar la frontiera cu Țara Românească. După 1990 au plecat cu toții și ne-au lăsat vorba plină de obidă a unuia dintre ei: „Blestemat să fie primul care și-a părăsit locul natal!” Casele lor și-au găsit repede proprietari și, Slavă Domnului !, specificitatea celor trei localități a rămas neschimbată. Dar nu toate au avut norocul să supraviețuiască, Wolfswise (Poiana Lupului), de pildă, unde se desfășoară festivalul de jazz, nu s-a mai repopulat, iar azi e doar o amintire. Plimbându-mă pe străduțele pietruite ale așezărilor dușilor pemi, am avut senzația că sunt în străinătate și, după clipele de uluială, m-am dezmeticit, eram în țara mea, Dumnezeu să ne aibă în pază !
