Porumbeii au luat locul oamenilor la mine acasă, la Turnu Măgurele. Cândva, în centrul urbei, erau magazinul Central, cofetăria, librăria…Doamne, toate se petreceau aici, în perimetrul acesta mărginit de barul turcilor și farmacia dinspre str. General Praporgescu… Aici se strângeau vorbele, obosite de atâta umblat, își dregeau oleacă respirația și o luau mai departe… După 1989, orașul teleormănean, așa cum se întâmplă mai peste tot în Romănia, a devenit un fel de volieră pentru oamenii-păsări migratoare. Care, de cum li se întăresc aripile, pleacă în zbor către alte zări. Mulți nici nu se mai uită înapoi, alții cad pradă nostalgiei și își caută îndărăt trecutul… În urma lor, a oamenilor-păsări, nu rămâne decât un pustiu de deznădejde… Și un morman de amintiri prisoselnice le atârnă de sufletele părelnic călătoare…