Amintiri cu Augustin Buzura – ultima parte

Îi spun lui Augustin Buzura tărăşenia mea cu evreii. Râde. „Staţi liniştit, îmi zice. Îşi fac şi ei datoria,  fundaţiile lor  trăiesc din descoperirea  antisemiţilor. Şi eu am fost reclamat că aş fi  antimaghiar. Scrisesem,  cândva, cum, în 1940, hortiştii i-au înjugat la car pe fruntaşii din satul părinţilor mei. Când tata s-a întors  acasă, [...]

21 septembrie, 2017|Dinspre mine|

Amintiri cu Augustin Buzura – partea a treia

„Eu pot să  trăiesc şi cu valută, m-am răstit la un securist  care mă ameninţa că mă interzice ca scriitor. Cum adică, tovarăşu' Buzura  ? Păi eu am o meserie, medic psihiatru, mă duc într-un spital şi gata. S-o crezi tu, noi  decidem cine e medic psihiatru şi cine nu. Mă duc artificier  în mină, [...]

20 septembrie, 2017|Dinspre mine|

Amintiri cu Augustin Buzura – partea a doua

Îl sun pe Augustin Buzura. - Ce faceţi ? îl întreb. - Stau aşa, ca de vânzare, îmi răspunde. Situaţia este cum se prezintă, ca să folosesc o expresie  idioată din armată. Va veni o zi  când voi face mai puţine lucruri  ca acum, de aceea mă prefac că îmi înţeleg situaţia precară. Mă comport [...]

19 septembrie, 2017|Dinspre mine|

Amintiri cu Augustin Buzura – prima parte

      Peste câteva zile, mai precis la 22 septembrie, Augustin Buzura ar fi împlinit 79 de ani... Am atâtea amintiri cu  marele prozator,  încât adesea mă las  pradă lor... Pe unele le-am scris în Jurnalul banalității, pe altele nu... Așa că vă las să  le citiți sau recitiți, ca un omagiu pentru un [...]

18 septembrie, 2017|Dinspre mine|

Ioan Peia – Un gând

Frumoasă întocmire cartea asta ultimă, a „ieruncilor”, dle Nazat! Şi pe dinlăuntru, şi pe dinafară. Şi grafica, şi scriitura. De altfel, pentru mine nu a fost o surpriză: se adaugă lungii şi fremătătoarei poveşti a celorlalte, de dinainte. O poveste, cînd duioasă, ca o amintire scumpă a inimii; cînd aricită, ca un lan de urzici. [...]

16 septembrie, 2017|Cărțile mele|