Plaja Mandraki

       Merg de o jumătate de oră prin pădurea sălbatică și deasă de pini. Nu se  aude decât vuietul îndepărtat al valurilor, acoperit din când în când de  țârâitul cicadelor. La un moment dat, dintre copacii rămuroși se ivește zâna coconarilor, zveltă, mlădioasă și neasemuit de frumoasă. Dansează languros peste crengile înfrunzite și [...]

06 septembrie, 2020|Dinspre mine|

Plaja Koukounaries

    O fâșie de nisip filigranat cu franjuri verzi de pini  tivește cel mai larg golf al insulei. Plaja aceasta ar figura, cică, în primele zece din lume,  zic clasamentele întocmite din rațiuni comerciale. Se prea poate, e atâta revărsare de frumos aici că până și lebedele și-au făcut culcuș în desișul de coconari. [...]

05 septembrie, 2020|Dinspre mine|

Skiathos

    Insulița aceasta, al cărei nume înseamnă  „În umbra Muntelui Athos”, întrucât se zice că, în unele zile, din cel mai înalt vârf, de la Castro, s-ar  vedea masivul cu pricina, are doar 5000 de locuitori  și o suprafață de numai 50 km2. O risipă de splendoare stâncoasă și vegetală, un loc de refugiu [...]

04 septembrie, 2020|Dinspre mine|

Pe feribot, spre Skiathos

     Ne îmbarcăm la Volos și o luăm înspre  Skiathos, drum de două ore și jumătate  prin apele Mării Egee. Ploaia se întețește dintr-odată și valurile  se învârtoșează trezite de monștrii adâncurilor. Se lasă seara, o seară diluviană, neașteptată și răcoroasă. Un  curcubeu cu dimensiuni mitologice încalecă zarea, sprijinindu-se pe două insulițe. Trecem pe [...]

03 septembrie, 2020|Dinspre mine|

Makrynitsa

     Fugim la Makrynitsa,  un sătuc cocoțat la o înălțime de aproape 900 m pe Muntele Pilion. Șoseaua  șerpuiește ștrengărește printre case de-o eleganță statornică, înconjurate de pini și chiparoși feerici. Construită în secolul al XIII-lea, micuța  așezare a înflorit sub ocupație otomană, însă în 1821 s-a ridicat la luptă împotriva ocupantului, iar în [...]

02 septembrie, 2020|Dinspre mine|