Se făcea că stăteam pe o pajiște verde, proaspătă. În jur,  tufe îngrijite de tufănele. În casa de alături, a bunicilor  de la Islaz, Irina îl ajuta pe Tudor să-și scrie temele

Până să-l văd la catedră, în anul III, l-am  cunoscut în practicile agricole și la ședințele  de partid. Nu aveai cum să nu-l remarci, mereu și mereu pus la patru ace, părea scos din cu

Acuzele penale aduse „indezirabilului”  Călin Georgescu mă îndeamnă  să scot din  bibliotecă  Istoria mișcării legionare scrisă de un legionar, adică de preotul Ștef

Colegul meu de bară din Pitești, Dan Ioan Panțoiu, a scris în stilu-i  inconfundabil un  gând - Spovedania lui Marian Nazat - despre mine și despre cartea tocmai lansată în seara zil

E 9 iunie 2025, ziua sfântă a  Rusaliilor.  Și a Islazului, da, Ștefan Mitroi! Mă trezesc cu  gândul  la evenimentul de  diseară, când îmi lansez, la hotelul InterContinental Athénée P

Obsedat de încremenirea  la frâiele Israelului, demonicul Bibi a ordonat nimicirea Iranului. Cică astfel s-ar justifica gestul acesta dement, hotărât, desigur, dimpreună cu  aliatul necondiți

Nu știu de ce, actualul context politic  mă duce cu gândul la alegerile din 1946, desfășutate  sub lozinca stalinistă: „Nu contează cine votează. Contează cine numără voturile�

De vreo două săptămâni, noul locatar de la Cotroceni, marioneta ideală pentru păpușarii deloc secreți, se întâlnește cu fruntașii  partidelor politice parlamentare și tocmește proie

Până alaltăieri poreclit ba„ Mucușor Dan”, ba „Plicușor  Ban”, locatarul  actual al Palatului din Deal e lăudat bălos de cei care nu dădeau o ceapă degerată pe el deunăzi... I  s

O iau la pas prin Predeal, ca odinioară, în vremea studenției… Atunci, orașul-stațiune era viu și ferchezuit, nu ca astăzi – părăsit și părăginit. Cam jumătate din hoteluri și spați

„Când am intrat în camera de anchetă de la parchet, am remarcat prezența unor inși,  trei la număr, care s-au așezat amenințător în spatele meu. M-am uitat atent la ei, poate îi recu

Gata, primenită în straiele  Editurii RAO, Spovedania unui avocat a ieșit  deja din tipografie ! Lansarea va avea loc la hotelul InterContinental Athénée Palace  în ziua de 9 iuni

E un fapt banal că Homo sapiens aparține unei familii largi, rudele sale în viață  cele mai apropiate  fiind „cimpanzeii, gorilele și urangutanii”[1]. Da, căci, în urmă  cu

Drumul de la Cireșu la Rucăr, tăind  spre nord  meleagul argeșean, este de-o  sălbatică splendoare.  Șoseaua șerpuiește printre dealuri  domoale,  parcă neumbla

Ne știm parcă dintotdeauna. L-am simțit mai tulburat ca niciodată când mi-a zis că vrea să  ne întâlnim, vocea lui îl trăda.  Peste o oră, stăteam deja față în față la o terasă fe

Plouă năvalnic  și îndesat de o zi, iar vântul bate cu furie în ferestre... Tocmai am terminat de citit Eseu despre orbire (apărut în 1995), ficțiunea portughezului José Saramago. Pe naiba

În Grădiștea de lângă București  au înflorit măceșii. Cerul s-a   burzuluit deodată și își cerne fâșiile subțiri de soare peste lanurile date în pârg, anunțând furtuna. Pfu, ce

 Înainte de 1989, deși an de an mergeam pe litoralul  românesc al Mării Negre, nu aflasem că există în acel mirific spațiu geografic  și localitatea Corbu. Abia mai apoi, cam p

Am trăit  să văd ditamai minunea: aclamarea în stradă a unuia ca... Nicușor Dan! Ptiu, drace, ce mai nascraconie, nici  împușcat  nu mi-aș fi imaginat așa ceva ! Înțeleg să

Ce blestem o fi  pe țara asta de-a trebuit să decidă între... Nicușor Dan și George Simion? Parcă niciodată vorbele pezevenchiului „Petrov”, întâiul însămânțător de vrajbă pos

                                 &n

„Cu cât ești mai prost, cu atât ești mai prosper”, astfel sună ultimul aforism scris de Piu pe gardul curții sale din Islaz. Dau să-l contrazic, dar viața de zi cu zi, cu noianu-i de parve

Rezumând, SIE conduce detașat după primul tur de scrutin, însă bătălia nu e încheiată. Deocamdată, George Simion și Victor Ponta au   smuls vreo 55 la sută din  procente,&nb

Ceea ce scriam în iarnă s-a adeverit cu vârf și-ndesat, valul de nemulțumire populară nu s-a domolit, cum sperau inconștienții  noștri guvernanți, ci a crescut primejdios!  Fărăd

Prin 1949, Lucrețiu Pătrășcanu mărturisea că, deși se pregătise asiduu pentru rolul de apărător, n-a prea compărut la bara instanțelor de judecată: „Totdeauna am avut oroare de avocatur

Un alt condamnat, norocos din cale-afară, Eugen Cristescu (fostul șef al serviciilor speciale), are noroc - i se comută pedeapsa cu moartea în muncă silnică pe viață. Vă întrebați ce ce, nu

Ce carte minunată a scris Lavinia Betea despre Lucrețiu Pătrășcanu și nu numai ! O istorie  recentă a României pe care n-avem  voie s-o ignorăm, fiindcă din ea putem învăța o dr

Citesc și mă prăvălesc înlăuntru-mi că, anual, 23 000 de elevi români renunță la studii, cauzele fiind multiple.  Întâi de toate, sentimentul  că școala e inutilă și nu-ți a

Ce bălăcăreală, ce spectacol penibil ne-au oferit cei zece pretendenți la mâna României ! Dumnezeule, cât de jos a ajuns dezbaterea publică și câtă lipsă de eleganță, de bună creștere

Intru încovoiat în cimitirul  „din Vale” al Islazului în a doua zi de Paști. Mi-am luat și unul dintre  nepoți,  ca să-l prezint bunicilor mei îngropați aici. Cu noi este,

În spatele blocului, doi  puștani se bat în toată regula, sub privirile unui arbitru care îi  filmează cu telefonul mobil și-i întărâtă  prin  expresii de-un sadism exersat. Protagoniș

Islazul e tot o grădină în floare, învăluită în parfumuri fel de fel. Puieții de salcie sădiți în toamnă au înverzit și  se clatină fragil în adierea vântului, ca niște copii ab

Deschid unul dintre volumele memorialistice ale concitadinului  meu Dumitru Popescu exact la paginile  referitoare  la Marin Preda  și aflu că „după el, scrisul e un fel de lo

Citesc și  mă amuz, inițial. Apoi,  trec într-o altă stare - de revoltă. Cică,  potrivit teoriei bolșevice, exprimată de activista Alexandra Kollontai, dragostea nu-i altceva d

„Iepurașul” mi-a adus de Paști primul volum al cărții De la Montevideo la Doha. Istoria campionatelor mondiale de fotbal, în limba franceză. Și cum i-a fost greu să ajungă până la Bucur

De când și-a pus pe cap noua pălărie useristă, întoarsă pe dos însă, Nicușor Dan e și mai caraghios. Bleah, și ce duhoare de dihor răzbate dinlăuntrul borurilor haștagiste! În loc să

Se scurseseră aproape trei luni de la rușinoasa decizie și, fapt fără precedent, președintele Curții Constituționale, Marian Enache,  acorda un interviu[1] care punea într-o lumină și

În urmă chiar  cu doi ani, Donald Trump se îmbățoșa cu o  declarație  imposibil de uitat: „Dacă aş fi eu preşedinte (al SUA), războiul Rusia-Ucraina nu ar fi avut loc nicio

 În curând, va apărea la Editura RAO  cartea Spovedania unui avocat, care, așa cum chiar titlul o spune, adună între  coperțile ei întâmplările trăite de mine, ca avocat, în

Zilele curg peste noi ca un șuvoi de noroi oricând în stare să ne smulgă din rădăcinile precare. În curând, vom afla numele celui care ne va păstori în următorul cincinal de... împliniri

„Am curaj să fac dreptate!” se înfoaie electoral Elena Lasconi și zău că mă apucă pandaliile ! Dreptatea ei, bineînțeles! Și a grupului a cărei starletă este! Mă tem, însă, că nu d

Un apel telefonic intempestiv de la directorul Editurii RAO și țuști în tren. Observ că mi-am pierdut  reflexele de călător pe calea ferată, de aici și un soi de stinghereală... Gara de

E mijloc de martie în București. Dimineața asta are aer de iarnă, și puținii trecători se strecoară zgribuiți spre ziua potrivnică. Lângă  magazinul Unirii, pe buza unei vitrine comer

                                 &n

Prin 1947, Lucrețiu Pătrășcanu (titular al catedrei de Economie Politică  teoretică) își considera Facultatea de Drept din București un „focar de reacțiune și obscurantism”[1]. Rem

Se făcea că toate posturile de televiziune și-au oprit brusc emisiunile și pe ecrane a apărut, cu litere de-o șchioapă, un anunț nemaiauzit și nemaivăzut: „Toți cei doisprezece[1] candida

Găsesc printre hârtiile lăsate mie de Darie Novăceanu și Adevărul  despre ziarul  Adevărul[1], o poveste scrisă la începutul anilor 2000 de  primul redactor-șef  postrevo

De parcă nu ne ajungeau smintelile lumii învolburate de „tsunami-ul Donald”, că un alt scandal  de proporții scutură iarăși din temelii Biserica Catolică și scaunul papal. De fapt, m

Îl las în dreptul intrării  în școală, după ce i-am sărutat creștetul și i-am șoptit că-l iubesc. Rămân o clipă în loc și-l privesc duios cum se îndepărtează hotărât  s

Ceea ce era previzibil încă din iarnă s-a întâmplat, democrația electivă fiind violată crunt de bombardierii statului de nedrept! „Doamne, ce străvezii sunt toate întâmplările când le �

Plec cu prietenii în Italia,  la Val Gardena. Sper ca acolo să-mi întâlnesc iubita din copilărie  și nu numai: Iarna. Nu înțeleg cu ce i-am greșit că,  de niscaiva ani, m-a p�

Deși  preconizasem prin toamnă că nedoritul Călin Georgescu va fi săltat, din rațiuni superioare  de stat, de la domiciliu, lucrurile s-au petrecut altcumva, indezirabilul fiind oprit

Chiar așa, „de ce-i atât  de cotit și de tainic drumul până la femeie ?”[1]. Întrebarea  asta mă sfredelește cam de când am simțit primul freamăt al dragostei, cu instinctul&n

Trec aproape zilnic pe lângă Parohia Popa Soare și mereu  mi se strânge  ghem stomacul. De fapt, ori  de câte ori dau ochi în ochi cu... Petre Țuțea. Un sculptor, de-un  cinism greu de în

… să mănânci,  să te speli, să nu faci pipi și caca pe tine, să te ștergi la fund, să fii cuminte, să îi respecți pe cei vârstnici, să fii politicos, să nu spargi geamurile, să

Ce vremuri mizerabile... Îmi dau seama acum că, atunci „când oamenii nu lucrează, le apare un prisos de minte, care e mai dăunător decât prostia”[1]. Și astfel se explică înmulţirea în

În sfârșit, războiul din Ucraina își așteaptă pacea la care râvnim de trei ani ! A fost nevoie de o convorbire  telefonică internațională (cu taxă inversă?) pentru ca speranța să-

În facultate, am prins  cu adevărat plăcerea inegalabilă a lecturii. Și m-am apucat să citesc. Uneori, când prindeam aripi și voiam să le păstrez, copiam  de mână  slovele ce mă tulbur

Da, niciun nărav din fire n-are lecuire, îndeosebi cel american! De pildă, sturlubaticului Donald Trump i s-a năzărit să facă din Fâșia Gaza o... rivieră. Cică   ar fi „o locaț

În urmă cu un deceniu și un pic, băieții din  spatele cortinei l-au împins la Cotroceni  pe un nevolnic. Numele său? Klaus Werner Iohannis. De  unde până unde și cum s-a ajuns

A  demisionat Iohannis !! Uzurpatorul funcției de șef al statului degeaba, speriat de frica de a-și pierde privilegiile, s-a cărat de la Cotroceni. La finalul mandatelor de prisos a bâiguit

În urmă cu un an, primeam de la un prieten situația economico-financiară  a 53 de societăți  comerciale – cele mai importante din România din punctul de vedere al cifrei de afaceri

PROLOG: „Aşa e blestemata de bătrâneţe: întoarce totul împotriva celuia care şi aşa are totul împotriva lui, căci îmbătrâneşte.”[1] Cândva, Alice Voinescu se tânguia în sing

„Ala-bala portocala, ghicește cum e bugetul !” s-a jucat iarăși de-a premierul Marcel al lu' Ciolacu. Care și-a așezat pe biroul guvernamental câteva fructe mediteraneene și le-a învârtit

Niciodată nu mi s-a părut mai scurt drumul până la Ocna Șugatag ca acum! Poate dorul de prietenii mei de la Baia Mare, poate autostrada ce se tot lungește ca o binecuvântare,  poate primă

E noaptea Crăciunului. Adorm devreme, ca totdeauna. Am sufletul plin, mai-mai să-mi plesnească  de atâta dragoste! Ca după o zi în care i-am avut alături pe copii și pe nepoți. Ce dar ma

Citind memoriile lui Dumitru Popescu, am dat peste următorul pasaj: „Ambasadorul român, medic de profesie, implicat apoi în nu ştiu ce încurcături diplomatice şi retras brutal, arăta delega�

„Omenirea se resetează!” ne anunță surescitați vizionarii viitorului imediat. Și de aici încolo se prăvălesc peste noi scenarii cu duiumul, unul mai excentric ca altul.   De pild

În vara anului 1931, românii s-au prezentat la vot pentru a-și alege parlamentarii. La capătul campaniei,  Tudor Teodorescu-Braniște[1] va scrie că „violenţa administraţiei, încurajat�

Piu, cândva DJ la căminul cultural  și nu numai, dar și sufletul oricărei petreceri din sat, s-a… privatizat! Și-a agățat de gard, în exterior, o pompă de benzină, a scris prețul, u

E ultima zi din 2024. O  pâclă groasă și rece a îmbrăcat  satul. Stăm „sub vale”, la Marcel în grădină, și ațâțăm focul. Așa, ca de  sfârșit de an, să ardem duhur

Ies din Ciuperceni, înspre Traianu, și după câteva zeci de metri fac la dreapta,  pe șoseaua ce duce  la Poiana (Flămânda  de altădată). În stânga,  la mică distanță,

Nu foarte demult, Preaputurosul din Deal și-a rupt din timpul  ce-i prisosește ca să ne anunțe superior că… statul a eșuat! Culmea, el îi era și-i este încă (illegal, desigur!) oberș

Din când în când, Crin Antonescu se trezește din lunga-i letargie bruxelleză  și ne amintește că încă există ca formator de convingeri.  De exemplu, l-a  pârât nației pe cel care i-a

Cum să faci un interviu bun Cartea lui Marian Nazat Lumea de azi în aproape 16 interviuri. Partea a treia (RAO, 2024) vine ca o continuare firească a surorilor sale, prima apărută în 2017[1],

Demult, cică, într-un sat de pe malul românesc  al Dunării, a trăit o fată ca niciuna  alta. Căci ea căpătase o boală nemaiauzită vreodată, de care nu i s-a găsit leac până a închis

„În lumea plină de urmăriEu sunt un om pe nişte scări,În sus ce e, în jos nimic,În jos ce e, în sus nimic.” Dimineața, adesea, fredonez versurile păunesciene, cântate ca nimeni altc

Plouă mocănește și miroase a plumb bacovian. Iarna abia începută are chipul unei primăveri crude promițând belșug de roade. România încă nu s-a trezit din  buimăceala electorală, deși

„Duminică, 15 decembrie 2024, între orele 15-17, vine popa cu Crăciunul”, citesc pe un  bilețel lipit  pe ușa de la intrarea în bloc. Și la momentul sorocit, soneria a sunat scurt. De pe

În curând, la Editura RAO va apărea cartea mea Am fost cândva procuror, din care astăzi voi publica un  întreg capitol. De ce acum și de ce fragmentul respectiv? Fiindcă anul acesta se vo

Citesc cu firească preocupare profesională celebra Decizie din 6 decembrie 2024 prin care Curtea Constituțională a României a anulat întregul proces electoral cu privire la alegerea președintel

Înfrângerea surprinzătoare suferită de Marcel Ciolacu chiar merită povestită  și nepoților  nepoților noștri! Ei bine, prea sigur de primul loc în turul întâi, în vreo douăzeci și tr

Nostalgia mă gonește la Costinești la început de iarnă. N-am mai trecut pe aici de vreo două decenii, atunci izolându-mă la Vox Maris, o insuliță de  bun gust și rafinament. Sunt 

La sfârșitul anului 1989, mi s-a părut că particip la o revoluție, dar târziu, foarte  târziu, am aflat că  „a fost și o lovitură militară de stat”[1]. Atunci, potrivit senato

În prima joi din decembrie am scris textul Sinuciderea statului american de drept, fără să  intuiesc că peste o zi statul român de drept va  fi asasinat cu  implicarea  făț

                                 &n

Nu-i vreo noutate că aleșii neamului sunt un fel de oglindă a acestuia. Căci după chipul și asemănarea lor deslușim și poporul care i-a votat. De aici, din primul tur de scrutin prezidențial

Nu o mai văzusem de ani buni. Ne-am cunoscut întâmplător, în timp ce ședeam în antecamera aceluiași cabinet medical, unde aveam amândoi programare. Și cum așteptarea  dezleagă limbile în

Cobor în lunca pârjolită a Dunării, „pe drumurile de pământ brăzdate de făgașuri uscate”[1]. Aerul dogorește, simt că mă scurg în țărâna încinsă. Pășesc greoi și habar n-am &n

Șuieră vântul la marginea României. Turbat, tăios, neînduplecat, neostoit... Deși e soare, un  soare cu dinți ! Ascuțiți ca niște colți de fiară  sălbatică. Nisipul de pe malu

„Vine potopul !” ne anunță bosumflat Victor Ponta, amplificându-ne perplexitatea, uitând că tocmai ei au pregătit cataclismul ce se va abate curând asupra plaiului românesc. Căci politici

Eram puștan la Turnu Măgurele când am aflat că Dumitru Popescu, înaltul (la propriu și la figurat!) demnitar comunist,  îmi este concitadin.  Mai precis, eu, lui, să nu fiu ridicol ! I se zi

În octombrie, chiar la sfârșitul lunii, l-am invitat la Sibiel ca să ne încânte cu cântecul său nepereche. Ce seară am trăit atunci, ce efuziuni nostalgice, ce plutire  peste timp și v

Ne știm de vreo 35 de ani, de când m-am mutat în București, însă n-am vorbit niciodată. Nici măcar nu ne salutăm, deși ne-am intersectat  de multe ori. La început, mai des, acum, mai r