Scriu întruna, altminteri m-aș usca, scriu ca să nu uit că exist, scriu pentru a nu lăsa buruienile să crească peste o lume deja moartă, scriu…
Ajung pentru prima oară aici, la Celeiu, lângă Corabia, deși distanța de la Islaz sau Turnu Măgurele e de doar câțiva kilometri... Zidurile fostei cetăți romane Sucidava - a cărei
Îl aud de când pășește în bloc, deja mă strigă. Îi deschid ușa de la apartament și îl aștept în prag. Îmi sare în brațe și stăm astfel îndestul, cât să mă simt etern. Mă îmbra
Inculpații răsuflă ușurați, termenul de prescripție generală, prin vrerea Curții Constituționale a României, s-a împlinit la țanc. Deopotrivă cu ei, și noi, avocații, respir
Ca să fiu fericit, am nevoie de puțin, iar de acel puțin, foarte puțin, îmi repet și eu, asemenea lui Francisc din Assisi. Așa că o iau înspre Olt, pe câmpul ce se întinde lene
Mă uit la ceas. Aproape patru ore a durat audierea martorei-denunțătoare. Suntem istoviți cu toții. Și mai sunt încă trei persoane de ascultat. Ciudat, deși este pentru a patra oară pr
În jurul meu sunt încă oameni care mai poartă masca anti-Covid, semn că propaganda a lucrat ca la carte. Și nu s-a oprit, să nu ne culcăm pe-o ureche, alde Arafat continuă să ne toarne gogom
Natura a înveștmântat în straie verzi orice palmă de pământ din Novaci. Un paradis floral înmiresmat oriîncotro îți arunci privirea, înspre Cheile Polovragilor – pornind chiar de l
Urc la Rânca la sfârșit de primăvară. O primăvară plină de nazuri. Stațiunea turistică e un kitsch desăvârșit și dezgustător, noroc cu priveliștea din jur. Crestele sunt încă&n
Vladimir Vladimirovici Putin și Xi Jinping, președinții celor „mai mari puteri vecine și parteneri strategici la toate nivelurile”, își strâng călduros mâinile și se pr
Era 29 octombrie 2022. Tocmai împlinise o venerabilă vârstă. L-am sunat să-i transmit cele cuvenite, doar îi eram fiul fictiv din Groenlanda... „-Cum e la 92 de ani? -N
Ne privim în suportare reciprocă peste băncile de lemn dintre noi. El este judecător, eu, avocat și ne știm aproape dintotdeauna. Îi simt de la distanță ostilitatea și nici măcar n-o ascund
MOTTO: „Tataie, Ucraina este cea mai tristă planetă ?” Plouă hapsân, cu stropi reci și satrapici. S-a lăsat deodată frigul peste pomii înfloriți prematur. Vântul
Vladimir Vladimirovici Putin și Xi Jinping, președinții celor „mai mari puteri vecine și parteneri strategici la toate nivelurile”, își strâng călduros mâinile și se pr
Intru în Turnu Măgurele pe la „Ciupercă” și o cotesc înspre parc, pe strada 6 Martie. Opresc în fața catedralei, tocmai renovată[1]. Pășesc sfios înlăuntrul bisericii, ctitorită
A plouat învolburat la Islaz. Zi de zi. O răpăială de vară. Aprigă și tandră în același timp. Și de fiecare dată pe cer a înflorit curcubeul. Imens, ca o îmbrățișare care să ne
Radu Cosașu a început să moară puțin câte puțin din lunea aceea blestemată de 24 februarie 2023. S-a stins două luni mai târziu, într-o zi mare, când ortodocșii sărbătoreau Dumini
MOTTO: „Tataie, în Ucraina, cerul e roșu, pentru că l-au împușcat”.... În februarie 2022, la intrarea rușilor în Ucraina, puțini, foarte puțini, știau ce se
S-a împrimăvărat de-a binelea în Insulă. E 20 aprilie 1653[1], o zi imposibil de uitat în istoria universală. „Anglia trăia de patru ani experiența unei guvernări militaro-repu
Ciobul cu tămâie a fost întâia mea desprindere de glod, în jurul căreia mi-am migălit ani de-a rândul întregul univers. Căci, în vremea aceea, inocentă și infinită, satul tot îmi părea
„Avem un vis că într-o zi vom avea o justiție corectă, care să aibă eșarfă, balanță, sabie, dar și inimă. O justiție care să ne judece, dar care să fie judecată cu
Din această primăvară capricioasă, România trece la rotativă și în treburile dinlăuntrul țări, după ce, vreo două mii de ani, ocupanții străini s-au tot rânduit pe aici de parcă s
Nicăieri în lume, primăvara nu-i mai frumoasă ca la Islaz. Ceva se întâmplă acolo, la marginea aia de țară, și vinovat nu pare să fie decât Dumnezeu, pe care îl surprind mereu în exces
Îmi strâng în brațe nepoțeii și zău dacă le-aș mai da drumul ! Încotro s-o ia, că lumea ce li se întinde în față mă sperie teribil și-mi displace visceral? Așa că îi țin strâns
Procurorul de ședință de la ditamai instanța încearcă să convingă completul să suspende cauza și să sesizeze „înaltul for european” de la Luxemburg. Și-i dă întrun
https://florentintuca.ro/lasati-copiii-in-pace-partea-a-doua/%20
Intru grăbit într-un oficiu poștal. Înăuntru nu e nimeni. Două angajate plictisite își povestesc existența anodină. Mobilierul pare de-o vârstă cu mine și de aici atmosfera ponosită.
E abia ora 8. Dimineața de primăvară se arată nerăbdătoare și mă zorește s-o însoțesc printre pomii înfloriți. Ezit, toropit de voluptatea lenevelii matinale. Deodată, ecranul telefonulu
https://florentintuca.ro/lasati-copiii-in-pace/%20
I se citește în ochi dezastrul lăuntric. Îi strâng mâna flască și ne așezăm la masă. Trupul nu i se oprește din tremurat. Abia bâiguie câteva cuvinte. Chiar că este devastat amicu
Ating cu privirea cartea-monument[1] dedicată de André Castelot împăratului Napoleon Bonaparte, o biografie romanțată care mi-a marcat odinioară felul de a gândi și
Râușor... Doamne, câtă duioșie în acest cuvânt de alint ! Îl repet întru mângâierea sufletului meu, mereu nesătul când vine vorba despre limba română. Și o iau pe vale, în
O iau agale prin oraș. N-am nicio țintă, pur și simplu vreau să mă vântur de colo-colo și să casc gura, vorba țăranilor de demult. Ceva, ceva tot fac - mă uit la figurile trecătorilor și
MOTTO: „Mie nu-mi place situația României de azi. Societate de hoți, bandiți, tâlhari. Bine c-am trăit în perioada aia ! Ce te învață societatea de azi să faci? Răspundeț
Îmi continui drumul printre amintiri. Ajung la Moisei, vreau să revăd neapărat coloanele dispuse circular care evocă masacrul eroilor uciși de trupele horthyste nu foarte demult. Victimele erau
„Era o vreme de murit ceva ce nu s-a pomenit...”
Trăim vremuri bicisnice și imorale în care cenzura e mai odioasă ca oricând. Și mai perversă, fiindcă a fost instituită în numele... libertății. Un minister neavizat și neauzit dictea
Ce tihnă e în jur… În depărtare, crestele munților Rodnei sunt albe și dinspre ele suflă un vânt rece. Pășesc sfios în curtea mănăstirii, nedeprins cu obiceiurile bisericești, și ascu
Orașul meu de suflet își schimbă straiele, cam ponosite, ce-i drept, și se gătește de o primăvară cum alta n-a mai fost, pe care i-o doresc perpetuă ! https://www.youtube.com/wat
Stăteam lângă blocul la parterul căruia, în urmă cu vreo trei decenii, am găsit o bătrână omorâtă. Cadavrul intrat în putrefacție se umflase ca un cimpoi și ples
Îmi pică sub ochi un material semnat de un oarecare Michael Jones[1], care reia un articol publicat în iulie 2022, în revista Unz, de către Philip Giraldi (agent CIA în retragere). E
Prietenia mă aduce aici după atâția ani... Gașca nebună de la Baia Mare s-a strâns iarăși să-și pregătească sezonul de primăvară fotbalistică. Ciocnim un pahar de palincă, lâng
Gregg Berhalter este încă selecționerul naționalei de fotbal a SUA. Abia întors acasă din Qatar, tipul a simțit pe propria-i piele ce înseamnă să fii american. America first again!... Totul
S-au scurs aproape treizeci și patru de ani de la „rebeliunea”[1] din 1989 și „copilul politic al SRI, făcut cu o societate care și-a înghițit prezervativul”[2] se lăfăie încă la C
„Cu cât citești mai mult, cu atât îți pui mai multe întrebări. Cărți bune sunt cele ale lui Dostoievski, de exemplu. Sau Biblia! Restul sunt cărți care fug”[1] , ni se confesează un ti
Hopa, panoligarhul Bill Gates și-a dat iarăși arama pe față: „Guvernul ucrainean este unul dintre cele mai rele din lume, este corupt și controlat de câțiva oameni bogați.
În ultimul an, lectura blogului lui Marian Nazat (http://mariannazat.ro) a devenit pentru mine o obișnuință. Nu sunt un observator prea atent al vieții politice de la noi, datorită unei anume sa
În urmă cu puține luni, cam pe la venirea iernii, realizam un interviu cu academicianul Răzvan Theodorescu, pentru partea a treia o Lumii de azi. Nici nu ne trecea prin minte atunci ce avea
„Trebuie să vă faceți semnătură electronică dacă vreți să scoateți autoturismul de pe rol!” mă atenționează specialistul. Ptiu, drace, ce mai nascraconie, izbucnesc cu năduf ! Îi
Nu zăbovesc cine știe cât în sala de judecată. Suficient însă ca să mă dedau reflecțiilor pe marginea condiției umane. În boxă, un tinerel își recunoaște vinovăția cu un
MOTTO: „Deschide cartea, ca să înveți ce au gândit alții, închide cartea, ca să gândești tu însuți.” Jan van der Heyden (pictor olandez), Technik Zăbove
Acum sunt ură. Și celelalte, vântul; Privirea ta mă ustură. Ce dulce-ți e sărutul... Acum sunt dragoste. Și celelalte, nori; Tânjesc la tine-n vise, Învăluit în nu
- Tataie, cine este cel mai bun om din lume? - Cel care alege să fie părinte pentru copiii dezmoșteniți de soartă.Și nu sunt puțini nici primii, nici ultimii... Deci, cel mai bun om di
Cândva, în cealaltă viață a mea, de procuror, Institutul Național de Medicină Legală era un al treilea birou, al doilea fiind la Poliția Capitalei, la „Omoruri”. Ei bine, în clădirea ab
Vasăzică, rușii au mușcat din momeala aruncată de perfizii americani tocmai în Crimeea, aproape de țărmul Mării Negre, obsesia dintotdeauna a urmașilor lui Petru cel Mare.
S-a întors lumea cu fundu-n sus, fraților! Da, da, zău că nu exagerez! Păi, purece potcovit cu ocale de fier și politician băștinaș de rang înalt încătușat pentru dare de mită nici
Titlul acestei “cronici” nu se referă la tirajul vreunei cărţi, ci la actul creativ al scriitorului Michel Houellebecq. Semnul că a venit toamna (metaforic vorbind) este acesta: ni se livreaz
Vasăzică, „în cazul în care actul de sesizare se întemeiază pe probe ce constituie informații clasificate,judecătorul de cameră preliminară solicită autorității competente, de urgență
A șaizeci și una ultimă zi din an… Tristă, reflexivă… Cum au fost celelalte? Cam la fel, cu excepția celor trăite în Islazul copilăriei, când mergeam cu Sorcova. Atunci, satul mi se p
Mi-aduc aminte că eram săraci, Arar primeam în dar vreo jucărie Dar ne rugam, de sărbători, să fie Măcar miros de brad și cozonaci. Mi-o amintesc pe mama, fericită, Cum frământa făina î
Solstițiul de iarnă... E ca fluxul oceanului. Acolo, apa se întoarce val-vârtej în vechea matcă, aici, lumina înghite cu o lentoare exasperantă întunericul îndărătnic. Totul, în via
Demult, în toiul gerurilor sovietice, unul dintre dușmanii noului popor ce se înfiripa din înțelepciunea „Tătucului Stalin” își colinda, dinlăuntrul însingurării silite, semenii.
Iarăși în mâinile rușilor? Să fim oare lăsați iarăși în mâinile păroase și sălbatice ale rușilor ? mă întreb firesc și îngrijorat după ce Europa ne-a blocat din nou în p
Se schimbase întru totul lumea, mai, mai să n-o recunoști ! Războaiele încetaseră, partidele politice fuseseră scoase în afara legii, ca și guvernele, iar granițele erau doar o a
MOTTO: „Mama ei, care torcea după horn, cuprinsă de spaimă, zvârli fusul din mână şi furca din brâu cât colo şi, sărind fără sine, o întrebă cu spaimă: - Ce ai, draga mamei, ce
Molcomia peisajului e desfătătoare aici, departe de zbuciumata Vale a Prahovei. Coamele blânde ale munților s-au albit, casele rare par neatinse de timp, turmele de oi rumegă nepăsăto
Plouă repezit la București. Vântul s-a întețit și biciuiește tot ce-i iese în cale. S-a lăsat frigul peste o capitală mai mohorâtă ca oricând, după „ani de infamie și aroganță.”[1
MOTTO: „În pragul ușii doi bărbaţi. Unul în costum și cravată, elegant, zvelt, cu nas și buze fine, cu o geantă diplomat în mână. Celălalt mai bondoc, cu o mutră respingătoare, cu
Îmi iau nepoțelul și plecăm la Constanța, la spectacolul din Delfinariu. Am redevenit iarăși puștanul de demult care încremenea în fața micului ecran ca să-l vadă pe Flipper, eroul pr
Mă plimb pe faleză, la doi pași de Cazino. E atâta armonie în jur încât mă plec smerit în fața toamnei, una mai minunată ca oricând. Doar marea nu cunoaște i
E încă soare la Pontul Euxin, unde marea tălăzuiește melancolic... Briza nu s-a zbârlit înspre noi, puținii rătăciți pe fâșia de nisip abandonată.... Pescărușii plutesc mol
Tresar ! Mi s-a părut pentru o clipă că sunt încă student și că peste o zi, două, voi părăsi definitiv spațiul acela mirific. M-a cuprins disperarea la gândul că mă voi
Citesc, deloc surprins, că „Biroul Federal de Investigații (FBI) este acuzat tot mai des că a devenit un instrument politic care influențează alegerile din Statele Unite. Declaraţii făcute re
Academicianul Eugen Simion a împlinit recent 80 de ani. Cu acest prilej am stat de vorbă într-un amplu interviu, despre literatură, Academia Română, școala umanistă românească, politica şi
Primul clip al campaniei derulate pe micile ecrane și pe panourile publicitare din oraș și-a atins din plin scopul – la concursul de admitere la Institutul Național al Magistra
MOTTO: „Planurile României sunt desenate la Washington și la Bruxelles, nu la București.” &
Lângă Moieciu, pe o culme domoală, între masivele Bucegi și Piatra Craiului, un om a sfințit locul de-o splendoare paradisiacă, ridicând un amfiteatru cu vedere la infi
În urmă cu trei ani, publicam două texte - Lula și mascarada judiciară și Și dacă Lula are dreptate?[1] -, pentru ca în 2021 să scriu Justiția, la Brasília și la București[2]. Dup
Eram încă la facultate când tovarășul Nicolae Ceaușescu semna Decretul privind unele măsuri pentru raționalizarea consumului de gaze naturale și energie electrică. În expunerea de motive se
„Au început să fie iar arborii de aurȘi tremură minunea paletelor de foi.Se pârguiește vremea întinsă pe coclauri,Divinități străine au poposit la noi. Oracolele-s clare și pacea scâ
Nu știu alții ce-or simți, dar eu încep să mă dumiresc... Dacă nu mi-o juca imaginația vreo festă, sătulă să o tot căznesc cu fel de fel de încercări. Bunăoară, mi se pare că abia ac
MOTTO: „Discursurile, laudele, condamnarea în bloc a trecutului. Nimic schimbat în această țară”...
MOTTO: „lată la ce circumspecţie ne-a adus politica de şnapani a «prietenilor» noștri! Sunt atât de scârbită când văd că cei ce ne conduc admit la cotropitori să se îmbuibe cu de to
Astolphe Louis Lénor, cunoscut ca marchizul de Custine, a avut o viață tumultoasă și, poate de aceea, și-a căutat mântuirea prin scris. Citindu-i Scrisorile de Rusia, nădăjduiesc
Visul de-o viață al întâiului nostru președinte postdecembrist s-a împlinit abia acum, după mai mult de trei decenii. Când, mi se pare mie, s-a cam și încheiat așa-zisa revoluție din
Faima scriitorului Marian Nazat, avocat cu reputaţie în Capitală, fost procuror de excepţie, este că scrie cu un entuziasm molipsitor şi o obiectivitate ce nu lasă nedumeriri şi nu irită. Spi
Se întâmpla în vara anului 2014, o veșnicie parcă, așa mi se pare astăzi... Ar fi trebuit să decolăm la ora 15 din Roma, însă nimeni nu ne explică de ce se tot amână zbo
https://youtu.be/33VVoED12UY
Cora Muntean îmi face o surpriză trimițându-mi articolul O victorie a ordinii de drept, publicat de Ion Cristoiu în Evenimentul zilei din 17 noiembrie 1992. Ce mult a trecut de atunci, ce emo
Recent, într-o conferință de presă susținută la Bruxelles, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, s-a deconspirat (ca să folosesc expresia celebră de odinioară