Apusul scaldă văzduhul „Țării Crăciunului” (splendida metaforă a călugărului Iordan Chimet atunci când vorbea despre Rohia!)  în culori de curcubeu și  ziua se strânge la  orizont.

Mă hotărăsc să cutreier prin țara mea la  sfârșit  de vară pârdalnică. Mi s-a făcut  dor de Maramureș, cu oamenii săi  primitori și dintr-o bucată, neatinși de boli

Caut prin  bibliotecă, pe raftul Polirom,  un Dostoievski. Mă uit atent pe titlurile aliniate ca la paradă. Deodată, o mână  delicată îmi prinde degetele și tresar. Nora Iuga,

Parcă a fost ieri... În toamna din urmă, am pășit iarăși în pântecul rodnic al Facultății de Drept din București, acolo unde, cândva... Dar nu  despre mine e vorba ! În sala „Stoicesc

Și încă o istorioară cu tâlc: „Câteva luni mai târziu, doi agenți FBI au fost uciși în circumstanţe care au rămas neclarificate, în locul numit Jumping Bull din rezervaţia Pine Ridge.

Până să citesc memoriile actorului Marlon Brando, nimeni n-a reușit  să mă facă să înțeleg  cu adevărat  tragedia indienilor din America. Mă hrănisem și eu,  aidoma c

Belgrad. Delegația olimpică a Serbiei, cu Nole Djoković în frunte, este primită cu ovații de o sută de mii de compatrioți. Focurile de artificii luminează noaptea magică, iar eroii medaliaț

Aflu de la deputatul liberal Laurențiu Cazan că  prin eliminarea sălilor cu jocuri de noroc din localitățile cu o populație  sub 15 000 de locuitori, partidul său a pierdut voturi imp

Poposesc la biserica mănăstirii și la basilica Sfântul Nectarie,  remarcabile ctitorii bizantine. Șiruri, șiruri de pelerini se perindă  prin dormitorul și prin sufrageria răposatul

Îmi place la  nebunie să lenevesc pe un prosop, la  azăvada unei umbrele din  stuf și să mă holbez împrejur. Decorul e totdeauna fascinant și doldora de învățăminte, o școa

Cântă cocoșii undeva, aproape… Un câine latră în depărtare… „S-a luminat de ziuă”,  cum zicea ma'-marea. Oi fi la Islaz? mă întreb  confuz, mângâiat de zorii rozalii. Nu,

JN_18Descarcă JN_19Descarcă

Să te pronunți cu evaluări personale asupra miezului actualității nu-i este la îndemână oricui. Destui dintre cei care încearcă au o cultură sumară, ating în trecere faptele și ajung doa

Sunt la ultima filă din manuscrisul cărții  Am fost cândva procuror. O corectez cu grijă, dar și cu un soi de tristețe. Îmi este tare greu să mă despart de ea, după un an și jumătate

Șotiile se țineau lanț acolo, în casele de creație ale scriitorilor, care semănau mai degrabă cu internatele de elevi, prin  neastâmpărul ludic al chiriașilor vremelnici. De pildă,&nbs

Era vremea aia în care timpul abia se târa, plictisit de plictiseala din jur. Nu-i  cășunase să  muște hulpav  din  carnea vremelnică  a muritorilor și nici nu-i trece

Masacrarea palestinienilor de către  israelieni, cu aprobarea tacită  și condamnabilă a comunității internaționale, infirmă o  teorie dragă „poporului ales”. Până mai ier

Șefii bisericii de la noi au hotărât să se oficieze slujbe inclusiv pe izlazurile pârjolite de vipie, pentru a-l îmbuna pe zeul ploii să se întoarcă pe pământul valah. Paparudele au căzut

„España! España!” se scandează la Berlin, pe stadionul Olimpic,  în mijlocul unei veri mai toride ca niciodată, parcă. Băieții profesorului-emerit Luis de la Fuente ridică la cer o c

Nu știam cine este Dinu Popescu până zilele trecute, când am primit un material - În ce constă „democrația” americană? Este de fapt o plutocrație  -  care îi poartă semnătura. După

Aflat în excursie prin America, caraghiosul Iohannis a comis-o iarăși... Silit, prin  fișa postului, să comunice  cu gloata, s-a trezit față în față cu presa, care l-a iscodit &nbs

Figura marelui singuratic, Marin Preda, este descrisă de poetul Mircea Micu cu o anumită reverență: „L-am zărit prima dată pe holul Uniunii Scriitorilor de la Șosea; se privea în oglinzile m

Ce mai vuiet, ce mai larmă trăirăm de când fata cea urâtă și cam prostuță deveni peste noapte, ca în basmele copilăriei, prințesă! Da, întrucât așa s-a întâmplat cu selecționata  n

Marlon Brando mărturisește și  că „banii pe care îi primeam erau totuși mai puțin importanţi pentru mine decât faptul că în fiecare noapte, după spectacol, șapte sau opt fete mă a

Un loc aparte în Pantheonul cinematografiei îl ocupă Charlie Chaplin, care „ştia exact ce simte publicul. Nu știu dacă asta se întâmpla conștient sau instinctiv, dar înțelegea impactul mi

„Laurence Olivier a devenit o legendă în rolul lui Heathcliff în La răscruce de vânturi; cu chipul lui frumos, era foarte potrivit pentru rol şi un foarte bun actor. Dar romanul lui Emily Bron

Alt monstru sacru al micului și marelui ecran, „Tony Quinn, pe care îl admiram din punct de vedere profesional și îl plăceam personal, îl juca pe fratele meu, dar a fost extrem de rece cu mine

Dacă e să-l  credem pe Marlon Brando, „în timpul anilor 1960, toată lumea la Hollywood se culca cu toată lumea. Era regula jocului să te culci cu prietena sau soţia altui tip și vicever

 Culorile spun totul, ce rost are să mai stric cuvinte! Un rai din culori cu parfum de lavandă, aici, în Geraiul islăzean la început de vară...

Dacă am trăi în China, spre care  eu privesc cu neascunsă nădejde, 2024, pe stil românesc, cu alegeri peste alegeri, ar fi  Anul Ciolacului ! Păi, buzoianul, fără să fi câștigat&

„Eu ți-o trag bine!” Aiurez? Mai citesc o dată. Da, da, chiar așa scrie  pe o platformă auto destinată remorcării autovehiculelor betege… Ce exces de inspirație pe autorul părelnic

Revin la Drăgănești Vlașca, la  mănăstire. Parcă nicăieri nu mă simt mai bizantin ca aici, în inima Teleormanului. În Grădina Mironosiței a înflorit lavanda și miroase dumnezeieșt

 Pe cerul Teleormanului au crescut și s-au copt nu doar nori, ci și roadele pomilor fructiferi, mai bogate ca nicicând. Și fiindcă n-aveam  unde să le pun, Dumnezeu mi-a făcut  u

A apărut zilele trecute, la Editura RAO, cartea la care am trudit vreo doi ani - România, la răspântie.  Cum altfel? Căci  nu-i defel simplu să scrii despre  țara ta într-un mom

Stau absent și singur pe un scaun, într-o încăpere încă goală. Aștept din clipă în clipă să apară amfitrionul. Deodată, simt că sunt privit cu insistență enervantă  de cineva. Mă u

Mă uit întruna la  cerurile de la Rânca, de dimineață și până la ivirea nopții. Visez, oare?, mă întreb cu fericirea regăsită a copilului de odinioară. Nu, e  chiar adevărat c

S-a pornit alăria la Islaz, cerul s-a învolburat dintr-odată și-și varsă stropii mari și deși peste glodurile însetate. „Va fi belșug cu ploaia asta”, îi  zic unui bărbat leat cu

În curând, la Editura RAO,  va apărea cartea România, la răspântie, ale cărei pagini miros a „operațiune militară specială” și-a atmosferă de... scutlâc american  chiar pe �

Pe peluza verde din jurul Palatului Parlamentului s-au aciuat,  habar n-am cum, câțiva fazani. Îi văd și-i aud de câte ori mă plimb  prin preajmă. Încerc să pricep rostul  ino

                                 &n

Primesc un text aparținând Cristianei Popp, medic anatomopatolog  la Spitalul Colentina, apărut în  Anthropos - revistă de filosofie, arte și umanioare. L-am citit cu bucurie, scrierea

 Într-o „după-amiază de sărbătoare”, poeta Letiția Ilea își scrijelește  pe hârtie strigătul de singurătate sfâșietoare... „nu ai cui spune mamă nici tată bucatel

Cartea scriitorului, de acum consacrat, Marian Nazat „Mondialul lui Messi” (RAO, 2024) este nu doar un notabil eveniment editorial, din păcate –nu ştim motivele- trecut cu vederea, cum se înt

La masa la care stau acum sunt înconjurat de vreo treizeci de prieteni, veniți din diverse colțuri ale României – București, Islaz, Deva,  Constanța, Brașov, Timișoara, Brăila, Alexand

„Ce mai faci ?” îl întreb pe un fost antrenor de primă linie în fotbalul nostru. „Cu bătrânețea”, îmi răspunde resemnat. „Te mai uiți la meciurile din Superligă?” încerc să-l

Trec de la lumea cea mică a românilor, la cea mare, planetară.  Îmi potrivesc răsuflarea, obosită de atâta  strădanie. Și speriată de larma  iscată în jur. Ca de fiecare  dată, ori de

Sala Palatului e plină ochi! Aici, în urmă cu o jumătate de secol, Ilie Năstase (în ținută militară), prezentat de Cristian Țopescu, primea, din mâna răposatului Marin Dragnea, titlul de c

Alice Voinescu nu-l are la inimă deloc pe Ică Antonescu: „Ce gargariseală, Doamne! «Sângele luminos al spiritualității române!» «Regele este lacrima de bucurie din gena suferinţei noastre

Mereu și mereu zăbovesc asupra portretelor diverselor personalități  - de aici și de aiurea - desenate în paginile cărților  de memorii, cu osebire. Le privesc din toate unghiurile, doar, do

Ehe, câtă nostalgie mă năpădește când îmi amintesc de prima mea practică studențească, la Chiselet, lângă Oltenița, în 1983... Mereu și mereu îndărăt, că nu degeaba mă cheamă...

Până mai ieri habar n-aveam cine e Serge Varlay,  recrutor  de directori la corporația transnațională BlackRock[1]. Nici măcar compania asta nu-mi spunea nimic. Ignoranța mi-a fost alungată

Mă uit la un documentar despre pinguini. Puzderie, într-un  decor hibernal, spre Polul Nord.  Puișorii își așteaptă părinții să le aducă  mâncarea în cioc. Stau și scrutea

O iau înspre Întorsura Buzăului la  sfârșit  de martie. La Brădet, mai precis. Ca să ajung aici, trec prin Valea Siriului și nu mă mir defel că regele Carol I și-ar fi dorit  

                                 &n

Lângă blocul meu,  și-a mutat în vară biroul de parlamentar un deputat de la AUR. După niscaiva  luni, peste fotografia locatarului cu imunitate a apărut  lipit un anunț: „De închiriat !

Omul e propriul său labirint, de unde și nevoia fiecăruia de a avea o Ariadnă la capătul celălalt al firului-destin. Numai că și ea este om și de aici neputința ieșirii la liman. Și atunci

„Uite prima barză din anul acesta, uite cum zboară!” strigam exaltat  în vis. Când m-am trezit, afară ploua tomnatic, ce dacă era martie! Mânat de Onir, am fugit  degrabă la Islaz, nu se

Atunci, în decembrie 1989, în ciuda scepticismului meu funciar, chiar am crezut într-o  renaștere națională. Sigur, habar n-aveam cum se va realiza  ea, dar o simțeam ca pe o înfăpt

Cartea dedicată Campionatului Mondial de Fotbal din Qatar a apărut  deja în librării, grație Editurii  RAO. Volumul este structurat  în patru  capitole și conține 237 de pagini. La plăcut

America lui Marlon Brando e una dezbrăcată de accesoriile propagandistice înșelătoare. Iar ceea ce rămâne nu-i deloc o priveliște atrăgătoare, dimpotrivă! Fiindcă, de pildă, „în Statel

În urmă cu șapte ani, scriam textul cu titlul de mai sus, pe care, azi, simt nevoia să-l public iarăși...               &

Dinu Săraru și-a strâns ultimele  cuvinte, și-a pus pălăria pe cap, și-a luat bastonul și s-a întors acasă,  la Slătioara. Pentru totdeauna, Dumnezeu să-i înveșnicească numele și fap

Atunci, la sfârșit de februarie, era un ger de crăpau pietrele, nu exagerez o iotă! De fapt, îi auzeam pe țărani văitându-se, iar noi, prichindeii, le repetam  mecanic vorbele. Cu toate aste

„Actorul de teatru și film Sebastian Papaiani a locuit în acest bloc între anii 1983-2016”, scrie pe placa memorială ce-mi iese în cale ori de câte ori trec spre birou. De fiecare dată o ci

Abia s-a luminat și strada zumzăie. Liniștea s-a risipit deodată, alungată de țiuitul nervos al dubelor care cară deținuți de la Penitenciarul Rahova la instanțele  de judecată. Cele d

Recomand rareori şi numai unor apropiaţi cărţi nou apărute, fără a încerca să le induc preferinţele şi părerile mele. Conştient că nu am şi nici nu îmi arog veleităţi de critic liter

Lucrurile se complică al naibii de rău în scutlâcul de la gurile Dunării... N-o zic eu, ci ditamai președintele ! Da, da, întrucât,  „pe fondul unei serii de crize suprapuse, în anul 2

                                 &n

Actul întâi „Lenin, Stalin, Hruşciov și Brejnev sunt în același tren. Deodată,  trenul se oprește. Lenin zice: - Chemaţi inginerii specialiști! Și să repare trenul, la iuţeal

În fața inflației de texte care ne asaltează, în presa scrisă, pe bloguri, la care se adaugă tot soiul de producții ce se revendică de la diferite „-isme” și care cu greu pot fi numite l

                                 &n

                                 &n

Citesc și recitesc de câteva ori un fragment din memoriile actorului Marlon Brando. În opinia sa, „jocul este cel mai puţin misterios meșteșug. Toată lumea joacă, fie că este vorba de un co

Citesc cu firească revoltă impresiiile  baschetbalistului Virgil Stănescu, cândva  jucător în Liga Universitară a SUA. Pentru   câteva luni, el a  fost și în lotul lărgit al celor de l

 „Capitalism kills”, citesc pe un gard coșcovit, undeva, pe lângă Foișorul de foc. Cât adevăr în cele două cuvinte... Ce minte lucidă trebuie să fie cea care le-a alăturat  ș

De ceva vreme, mă uit cu dezgust la spectacolele mediatice dedicate vreunui corupt  de rang înalt prins cu „cașcavalul în traistă”. Cu  ipocrizia știută,  societatea se năpu

Primesc niște rânduri emoționante de la o clientă de o inteligență aparte și cu o carieră profesională prestigioasă. În urmă cu șase  ani a fost acuzată de corupție, o mită de...

Cea din urmă primăvară  a anului 2023  s-a nimerit să cadă în... decembrie. Și, ca orice femeie drăgăstoasă, a îmbrățișat lacul, atrasă irezistibil de albastrul ochilor curtez

 Spectacolul cerului la ceasul înserării e ca întotdeauna în satul copilăriei,  nimic nu-i nou. În schimb, în locul duzilor și a paltinilor, de pildă, au apărut pomii aduși din zo

În finala de pe Wembley a World Cup '66, Kaiser-ul Franz nu s-a implicat deloc în ofensivă, acolo unde se vădise a fi decisiv în grupă. Poate la mijloc a fost vorba de o mutare neinspirată a t�

Deunăzi, la începutul conflictului militar palestiniano-israelian,  președintele Turciei a ținut să precizeze, în răspăr cu linia generală  a noii  corectitudini politice, că

Mihail Pautov, descopăr cu întârziere, e medic, însă a renunțat la halatul de chirurg și a tulit-o pe rețelele de socializare, unde îl urmăresc câteva sute de mii de guguștiuci,  ner�

                                 &n

Să tot fie vreo  treizeci  de îngerași, fetițe și băieței. Micuțele sunt îmbrăcate în rochii de zâne și prințese, cu coronițe pe cap și încălțate  cu pantofiori albi

„Să fiți cuminți, că în  noaptea de Crăciun o să vină Moș Gerilă cu daruri! Să  nu-i supărați pe părinți și să învățați carte!” ne spunea învățătoarea înainte d

 Azi e Sfântul Mucenic Ignat... Pe ulița copilăriei din Islaz nu-i țipenie de om, iar din curțile îmbătrânite  nu răzbat icnete de porci înjunghiați, cum  se întâmpla odat�

Într-un discurs ținut în fața compatrioților săi, Golda Meir le cerea acestora să echivaleze corupția cu trădarea de țară, iar pe oficialii corupți, cu  trădătorii  până 

Abia acum, după vreo șase decenii și un pic de viețuire în vatra valahă, am înțeles de ce fasolea cu ciolan (afumat ori ba) este mâncarea tradițională a  rumânului de ziua lui națională

În 1961, când m-am născut eu, România își vindeca rănile  războiului cu leacuri comuniste,  cum o siliseră felcerii întruniți la Yalta. Alții primeau ajutoare de la Washington, noi, de l

Marin Preda spunea odată, şi chiar repeta (Convorbiri cu Marin Preda – Florin Mugur, Ed. Albatros) că o carte trebuie să fie bună de la început până la sfârşit, ca să poată fi citită. T

Citesc cu acribie jurnalul  lui Mircea Radu Iacoban și, spre sfârșitul cărții, dau peste o povestioară despre homosexualii Vladimir Ilici Lenin și Grigori Evseevici Zinoviev, doi dintre fo

În  curând, mai precis la  3 ianuarie 2024, se va împlini un an de la trecerea la stele a minunatului actor Mitică Popescu, Dumnezeu să-l țină în veșnică neuitare ! Demult  ta

Parcă aș fi iarăși student... Cobor din taxi la fosta cofetărie „Tosca”, unde, cândva... Cu mine este și Radu, colegul meu de cameră,  din Grozăvești, sosit special de la Timișoara. At

 Ca să ajungi aici, ieși din șoseaua ce continuă  spre Sibiu și faci la stânga, chiar în Brezoi, de unde, urci ușor la Mălaia și Voineasa, pe  o vale parcă pictată în 

Lumea arde și baba noastră de la Cotroceni se piaptănă  prin Africa, în băi de mulțime care-mi amintesc de o întâmplare povestită de Marlon Brando: „O dată, când Charles de Gaulle urma

Aici, în 1434, a fost  fondată prima  universitate din Sicilia... Azi, orașul e cariat de sărăcie, o sărăcie țipătoare și cenușie. Uneori, am senzația că sunt în Copșa Mică, numai c�

 O insuliță agățată de Siracusa printr-un pod. Orașul lui Arhimede, dar și al unor vestigii de neocolit, cu origini în Magna Grecia. Un loc romantic  și cald, ce ți se lipește de suflet.

Femeia din  fața mea se apropie de 60 de ani. O privesc cu inima strânsă de îngrijorare. Mâine, ar trebui să primească verdictul definitiv al „onorabililor”. Calvarul durează de vreo zece

 Culmea cinismului, aleea Paradisului te duce direct în grotele în care, odinioară, erau încarcerați prizonierii de război și adversarii. Iar „Urechea lui Dionisos” făcea legătura între

Ce nebunie să te aburci atât de sus și să creezi o mică bijuterie arhitectonică! Pe străduțele înguste și pitorești, ai senzația catifelată că ai ieșit din timp și spațiu !